Pentru a circula cu un autovehicul pe drumurile publice, asigurarea acestuia este indispensabila. Neobligatorie, insa, este asigurarea celor mai expusi: oamenii. Asigurarea de viata este obligatorie pentru cei care se expun unor riscuri iminente sau in scopul garantarii creantelor, insa ce facem cu neprevazutul? A fi un pic mai prevazatori duce, in multe situatii, la a fi, noi si cei dragi noua, in siguranta. Am ales sa discutam cu Sinziana Maioreanu, CEO Aegon despre reticenta romanilor in ceea ce priveste domeniul asigurarilor pentru a intelege de unde vine ea si cum putem schimba perspectiva.
Sunt asigurarile un act voluntar sau mai degraba se incheie in functie de obligativitatea lor din punct de vedere legal?
Sinziana Maioreanu: Noi, romanii, suntem inca reticenti cand vine vorba de incheierea asigurarilor de viata, in mod voluntar. E adevarat ca situatia s-a imbunatatit in ultimii ani, piata este in crestere, doar ca este un proces lent. Preferam, in continuare, sa ne asiguram bunurile, cum ar fi casele si masinile etc. Poate parea ciudat, dar este explicabil pentru ca la noi asigurarea de viata este puternic asociata cu moartea, boala, accidentul, este ceva care inca sperie si care ne inhiba in luarea unei decizii. Oamenii sunt constienti ca li se pot intampla lucruri rele, dar continua sa treaca aceste posibilitati la capitolul “o sa ma gandesc la asta mai tarziu”. Iar acest mai tarziu devine, de multe ori, niciodata sau prea tarziu! Situatia este confirmata inclusiv de studii recente din care rezulta ca in Romania se incheie de circa 10 ori mai putine asigurari decat in statele Uniunii Europene, spre exemplu. Hotararea de a incheia o asigurare de viata ar trebui sa plece de la dorinta de a-ti imbunatati calitatea vietii, de securizare a viitorului celor dragi.
Daca e sa discutam despre nivelul de informare al romanilor in privinta asigurarilor de viata, cum arata situatia?
S.M.: Atat din datele cercetarilor noastre, cat si din alte alte sondaje, rezulta ca nivelul de informare despre acest domeniu este inca insuficient. De curand a fost publicat si Barometrul UNSAR – IRES din care reiese ca suntem inca deficitari la acest capitol, acesta fiind si unul dintre principalele motive pentru care 41% dintre respondenti au putina incredere in companiile de asigurari. Asadar, la acest capitol este inca de lucru, multi romani nu inteleg cum functioneaza politele de asigurare, in ce masura vor fi despagubiti sau vor primi inapoi ceea ce au economisit.
Oamenii au nevoie de transparenta din partea companiilor de asigurari si de un limbaj cat mai simplu si clar. Sunt cazuri in care decizia de a incheia o asigurare este zadarnicita de termenii complicati si de prezentarea incalcita. Potentialul client nu intelege ce si cum trebuie sa faca. Tocmai de aceea, acesti oameni renunta la ideea de a se asigura. Evident, in tara noastra exista si problema de ce-ului: legam asigurarea de viata de un eveniment tragic, in loc sa o asociem unui beneficiu, a faptului ca putem sa ne cream un viitor financiar mai sigur, ca putem sa ne protejam familia. In ceea ce priveste preconceptiile, in afara de tendinta de a privi asigurarea de viata ca fiind de fapt o asigurare de moarte, mai exista si aceea ca asigurarile sunt scumpe si ca incheierea lor este un moft, ceva ce faci doar cand ai multi bani.
De fapt, este tocmai invers: atunci cand ai suficienti bani, asigurarea de viata este mai putin stringenta pentru ca exista suficiente resurse financiare pentru redresare in cazul unui eveniment grav in familie. Pe cand, atunci cand banii sunt mai putini, iar resursele trebuie dramuite cu grija, asigurarea de viata este un mod foarte util de a-ti crea rezerve financiare pentru momente grele.
Citeste interviul complet din revista TheWoman.ro!
