Cartea "Daily Rituals: How Artists Work", scrisa de Mason Currey analizeaza programele de zi cu zi a 161 de pictori, scriitori, compozitori, filozofi, oameni de stiinta si alte persoane notabile.
Citind aceasta carte, mi-am dat seama ca rutina era ceva mai mult decat un lux pentru ei, fiind o componenta esentiala pentru a duce munca la capat.
Asadar, am observat lucruri in comun in vietile celor mai aclamate genii, care au permis crearea unor opere ce au ramas pana astazi in istorie.
Un spatiu de lucru privat
Jane Austen avea un sistem care avertiza apropierea oamenilor de usa incaperii in care lucra (clante si balamale care scartaiau puternic, fiind unse cu mai mult ulei).
Pentru ca nu avea o cheie la camera in care lucra, scriitorul american William Faulkner a detasat clanta usii si a luat-o cu el in camera.
Familia lui Mark Twain reusea sa il scoata pe autor din procesul de creatie, numai cu un sunet de corn.
Graham Greene a mers chiar mai departe de atat: a inchiriat un birou secret, a carui adresa si numar de telefon erau cunoscute doar de sotia sa.
Plimbarea zilnica
Pentru multi artisti, o plimbare zilnica este esentiala in procesul gasirii de inspiratie.
Un exemplu elocvent este rutina lui Charles Dickens, faimos pentru plimbarile zilnice, de trei ore, in fiecare dupa-masa. Tot ce observa in aceste trei ore hranea fictiunea ulterioara din carti, cu subiecte interesante.
Pyotr Ilich Tchaikovsky era un om foarte superstitios. Realiza cate o excursie de doua ore, dar avea ora fixa de intoarcere. Credea ca daca nu va respecta ora fixa de intoarcere din excursie, va cadea bolnav la pat.
Si Ludwig van Beethoven era un mare iubitor de plimbari lungi. Dupa pranz, oamenii puteau sa-l vada cum se plimba cu un carnet si un pix, in cautarea momentului de inspiratie perfect.
Responsabilitati gandite temporal
Anthony Trollope scria numai trei ore/zi, dar avea o rata de 250 de cuvinte in 15 minute.
Ernest Hemingway isi contabiliza munca zilnica, potrivit unui grafic care il ajuta sa isi vada evolutia.
Psihologul american B. F. Skinner avea sesiuni de scris, oprite de un timer. Stia si cate cuvinte ar trebui sa contina un paragraf.
O separare clara intre munca importanta si munca care “te tine ocupat”
M-a uimit sa vad cate persoane desemnate genii isi rezervau un timp mare raspunsului de scrisori. Multi se ocupau de scris, compus, pictat in primele ore ale diminetii si faceau “munca ocupata” dupa pranz ( adica raspuns scrisori si diverse solicitari).
Obiceiul de a te opri cand esti inspirat, nu blocat
Arthur Miller a afirmat ca: “Cred ca este bine sa te ridici de la masina de scris, sa te indepartezi putin, chiar cand mai ai lucruri de spus.”
Si psihologul Carl Jung atragea atentia asupra importantei unei pauze in procesul de creatie: “Am realizat ca cineva care este obosit si are nevoie de odihna dar inca lucreaza, este un prost.”
Un partener care sa te sprijine mult
Stiati ca Martha Freud, sotia lui Sigmund, se ocupa de toata ingrijirea sotului? Nu doar ii alegea batistele, ci chiar ii punea pasta de dinti pe periuta.
Sotia lui Jane Austen, Cassandra, a preluat toate activitatile casei pentru ca Jane sa se poata axa pe scris.
O viata sociala limitata
Unul dintre iubitii scriitoarei Simone de Beauvoir a descris viata lor impreuna: “Nu erau receptii, petreceri... Era un stil de viata neaglomerat, o simplitate construita deliberat pentru a ne putea axa pe pasiunea pusa in munca.”
Si Pablo Picasso si iubita lui, Fernande Olivier, au imprumutat ideea de duminica ca “zi de petrecut acasa”, in care puteau sa scape de obligatiile sociale.
Rutinele acestor figuri importante, care au ramas in istorie, sunt pline de provocari si greu de obtinut, mai ales pentru omul modern.
Dar, cu siguranta, nici un om nu a ajuns faimos fara multa munca, disciplina, vointa puse in slujba unui scop.
Sursa: Reader’s Digest
Autor: Sarah Green Carmichael
Traducere: Diana Petroiu
