Politica dobanzilor negative este utilizata de Bancile Centrale tot mai mult in ultimii ani, ca o ultima sansa de relansare a economiei.
Prima care a introdus dobanzile negative a fost Banca Nationala din Danemarca, in iulie 2012. A fost urmata de Banca Centrala Europeana (BCE), Banca Nationala a Elvetiei, de Riksbank, Banca Centrala a Suediei si, cel mai recent, de Banca Japoniei.
In principiu, decizia adoptarii dobanzilor negative se traduce prin incercarea de a oferi un impuls cresterii activitatii economice.
In teorie, incurajarea activitatii de creditare in sectorul privat, prin penalizarea bancilor care aleg sa faca depozite in loc sa crediteze economia, ar trebui sa ajute la cresterea activitatii de comert si chiar a investitiilor. Atunci cand banii sunt foarte ieftini in economie, sau chiar depozitele sunt descurajate fatis, populatia ar trebui sa consume mai mult crescand cererea pentru produse si servicii, iar firmele care obtin bani la dobanzi extrem de scazute sa ii foloseasca pentru dezvoltarea afacerii si acoperirea cererii.
Mai mult, deprecierea monedei nationale fata de alte valute va determina o “ieftinire” a exporturilor crescand astfel si mai mult dorinta companiilor de a-si extinde productia. Pe de alta parte, bancile comerciale vor dori mai degraba sa finanteze economia la dobanzi pozitive decat sa fie ‘penalizate’ cu dobanzi negative, pentru ca isi tin banii in depozite la Banca Centrala.
Insa in realitate lucrurile stau un pic altfel. Dupa cum rezulta din graficul oferit de Bank of America Merrill Lynch (BAML), depreciarea monedei, asteptarile privind cresterea inflatiei si castigurile bursei de valori au ramas inca la stadiul de deziderat, in pofida adoptarii dobanzilor negative.
Esecul dobanzilor negative se explica prin faptul ca impactul asupra pietelor a fost deja epuizat de prea multi stimuli clasici sau neconventionali ("quantitative easing") folositi de Bancile Centrale, in acest fel pierzandu-se din puterea lor de influenta. Mai exact, companiile si chiar consumatorii nu au incredere in faptul ca politica dobanzilor negative va duce la crestere economica si, pur si simplu, refuza sa isi majoreze productia – in cazul firmelor – si respectiv sa consume mai mult, in cazul indivizilor.
Astfel, datele arata ca programele de tip “quantitive easing” au inregistrat, la momentul adoptarii lor, un succes mai mare privind devalorizarea monedei, cresterea preturilor activelor si asteptarile privind inflatia, in comparatie cu ce se intampla in momentul aderarii la regimul dobanzilor negative.
Se pare ca instrumentele folosite de Bancile Centrale si-au epuizat efectele, iar pietele sunt tot mai reticente in a reactiona la noii stimuli monetari sau financiari, ceea ce este o veste foarte proasta pentru autoritatile monetare si fiscale din intreaga lume.
Sursa: Business Insider
