ABA in viziunea “specialistilor” versus cea a parintilor ...care nu stiu de unde sa o apuce. Nici nu stiu de unde sa incep articolul asta. ABA nu este un tip de interventie care sa te convinga cineva sa o aplici pe copilul tau. De fapt ABA nu e terapie. E mod de predare. Cu ceva tehnici specifice. Dar abodarea nu e un soi de magie care sa iti raspunda la intrebarea “cum ca iti va recupera copilul” È™i nici nu va face minuni. Ci exact invers. Te obliga sa privesti realitatea in fata si sa fii constient de ea. Dar nu te poate convinge cineva din afara sa te implici. Sau sa aplici. Pentru ca nu asta e ideea. Tu, parinte, te apuci si studiezi si apoi, in deplina cunostinta de cauza, decizi ca ABA iti ofera o sansa. Pentru ca realitatea e foarte simpla.
Analiza comportamentala aplicata e pana una alta singura intervenție care are la activ copii cu autism recuperati. Si asta nu in testimoniale ale parintilor. Ci in studii clinice. Nu unul. Odata m-a intrebat cineva ce inteleg eu prin recuperat? Si am raspuns: pe care nu-l poti deosebi in niciun fel de un copil neurotipic si este absolut independent. Am intalnit parinti care au intrat in sala de curs si mi-au explicat ca ei credeau ca ABA se face la masa si doar la masa iar recompensele sunt alimentare. Am ramas perplex. La inceput eu. Apoi ei. Pentru ca in orele in care s-a lucrat cu copii lor nu s-a folosit niciodata vreo recompensa alimentara si pentru ca toata terapia s-a desfasurat in joaca.
Iar aici trebuie sa fac o paranteza. Unul din parinti mi-a explicat cum coordonatorul cu care lucreaza i-a explicat ca nu exista protocoale scrise pentru joaca. Si ca protocoalele sunt doar pentru lucrul la masa si partea academica. Ii stiu numele coordonatorului respectiv dar aleg ca de data asta sa-l pastrez pentru mine. Doar ca ...imi permit sa-i atrag atentia ca peste 60% dintre protocoalele din ABA sunt in joaca, ca incidental learning e la fel de important ca si discrete trials si nu doar pentru generalizare, ca a invatat la cursuri despre studiile lui Lalli la Universitatea Pennsylvania si Universitatea Kansas, ca Christos Nikopoulos, unul din lectorii cu care a facut cursul BCBA, este autorul unei carti exact despre invatarea incidentala si modelarea abilitatilor sociale prin joaca si ca McKinnon si a lui carte despre predarea abilitatilor sociale prin joaca a fost lectura obligatorie pentru curs. Prin urmare, daca se intampla sa mai ajunga la mine informatii de acest gen, cum ca protocoalele nu sunt decat pentru DTT ...mai ales de la un coordonator catre un parinte, o sa-mi iau ceva libertati in ceea ce priveste a faulta respectivul coordonator. Direct si fara sa ma gandesc de doua ori.