Ce sunt clasele energetice, performanța energetică a clădirii și  certificatul energetic pentru clădiri?

Dacă v-ați construit un imobil sau ați vrut să vindeți, cumpărați, închiriați sau renovați o clădire sau o parte a sa (un apartament, de exemplu) atunci este foarte posibil să fi auzit despre acestea.

Ce sunt clasele energetice, performanța energetică a unui imobil (sau a unei părți a imobilului) și certificatul energetic?

Certificatul energetic al clădirilor (certificatul de performanță energetică) este un document cu valabilitate de 10 ani emis de către specialiști atestați numiți auditori energetici, care indică performanța energetică a unei clădiri sau părți a unei clădiri (o unitate a clădirii) care se poate utiliza separat din construcție sau datorită unor modificări ulterioare (apartament, etaj etc.).

Legea nr. 372 din 2005 privind performanța energetică a clădirilor (cu modificările și adăugirile ulterioare), definește performanța energetică a clădirilor ca fiind energia calculată conform metodologiei legale pentru a răspunde necesităților legate de utilizarea normală a clădirii, necesități care includ în principal: încălzirea, prepararea apei calde menajere, răcirea, ventilarea și iluminatul.

Această performanță este exprimată în principal prin:

• clasa energetică;
• consumul total specific de energie primară;
• indicele de emisii echivalent CO₂;
• consum total specific de energie din surse regenerabile.

Un imobil sau o parte a lui (o unitate a clădirii) se poate încadra în 7 clase energetice (în funcție de consumul energetic anual pe metrul pătrat), de la A, având un consum energetic sub 125 kWh/m2/an, până la G, cu un consum energetic de peste 820 kWh/m²/an.

În clasa A sunt încadrate cele mai eficiente imobile din punct de vedere energetic, iar în clasa G, cele mai ineficiente.

Pentru ce categorii de imobile sunt necesare certificatele energetice?

Acest act este obligatoriu pentru majoritatea tipurilor de imobile ce se construiesc, vând, închiriază sau se renovează major:

• clădiri cu rol rezidențial - colectiv sau individual (blocuri de apartamente, case/vile);
• birouri;
• imobile de învățământ;
• sănătate;
• hoteluri și restaurante;
• activități sportive;
• comerț;
• imobile cu alte funcțiuni.

Doar câteva categorii sunt exceptate:

• clădiri și monumente protejate care fie fac parte din zone construite protejate, conform legii, fie au valoare arhitecturală sau istorică deosebită, cărora, dacă li s-ar aplica cerințele, li s-ar modifica în mod inacceptabil caracterul ori aspectul exterior;
• clădiri utilizate ca lăcașuri de cult sau pentru alte activități cu caracter religios;
• clădiri provizorii prevăzute a fi utilizate pe perioade de până la 2 ani, din zone industriale, ateliere și clădiri nerezidențiale din domeniul agricol care necesită un consum redus de energie;
• clădiri rezidențiale care sunt destinate a fi utilizate mai puțin de 4 luni pe an;
• clădiri independente, cu o suprafață utilă mai mică de 50 m².

De asemenea, actul este necesar pentru clădirile aflate în proprietatea și / sau administrarea autorităților publice sau a instituțiilor care prestează servicii publice, precum și cele în care o suprafață utilă totală de peste 250 m² este ocupată de o autoritate publică și care este vizitată în mod frecvent de public.