Scrisoarea unui parinte

O oarecare mamica, dintr-un oarecare orasel, care mi-a trimis in seara asta, mesajul urmator:
"Buna seara, am ezitat mult sa scriu dar asta seara m-am decis sa va MULTUMESC! Sunt mamica unui băiețel cu TSA, de 3 ani si 3 luni. Suntem dintr-un oras mic, dintr-un oras din sudul tarii. El a fost diagnosticat de la 2 ani si 2 luni cu TSA. Ma rog, povestea e clasica, o stiti deja...poate nu e, poate recuperează pe masura ce creste ... La o v r e m e d u p a diagnostic, am mers la singurul centru din oras, stiam doar ca are nevoie de terapie ( am renuntat deoarece 5 luni copilul facea aceleași programe - se lucra fara un plan). O zapaceala totala in capul nostru... nu stiam ce sa facem, credeam orice si pe oricine spunea ca face ABA...nu mai intru in detalii ( pe scurt am ajuns sa facem 3 ore pe saptamana la un cabinet: 50 de minute copilul statea numai la masa si indeplinea comenzi, fortat oarecum sa vorbeasca, frustrat maxim etc.)

Nu mai conteaza, v-am descoperit pe Facebook, v-am citit postarile o noapte intreaga, apoi a doua, apoi a treia. Mi-am gasit raspunsurile pe care le È™tiam dar pe care nu îndrăzneam sa le recunosc. Am vorbit cu sotul, am renuntat la serviciu si am cautat un BCBA cat mai aproape de zona noastră. Am gasit la Pitesti, am strans doua valize si am plecat cu piticul. Eu si el, de 3 saptamani lucram 4 ore pe zi, avem si o ora de grup de socializare. Piticul frustrat care plangea cand dadeam coltul sa intram la cabinetul unde faceam, are acum o singura suparare: ca nu intra in camera de terapie imediat cum ajungem! Fetele l-au cucerit si lucreaza de drag.

Informatia e putere

Acum stiu si eu ce inseamna plan de interventie personalizat (PIP), SD (stimul discriminator), criterii de masterare si cate si mai cate. In fiecare zi aflu ceva nou. Avem sedinte de coordonare si stim si noi parintii ce progrese face, avem planul, se face usor usor lumina si gasim impreuna, in echipa, calea cea mai buna pentru a combate comportamentele nedorite. Ca un parinte ce iese usor usor din bezna care se crease in jurul sau deoarece nu stiam care este calea corecta pentru piticul meu: Multumesc ca m-ati ajutat! Ca sa ma exprim corect: m-am trezit! Pe masura ce citeam postarile simteam cate un dus rece de fiecare data cand ma regaseam...vedeam un parinte care exprima exact ce simt. Acum, in doar 3 saptamani, baiatul meu e schimbat, e relaxat, e fericit! Imi cer scuze pentru postarea lunga, revin cu in inceputul:
VA MULTUMESC!!!

Post-scriptum

PS: am uitat sa precizez ceva: oameni buni, nu va mai feriti de certificatul ala de handicap ca de cel cu coarne, multe ore de terapie am salvat cu el ( am ezitat si noi sa il facem), speram sa reusim sa decontam si ceva cu noile legi (Doamne ajuta)! Noi, ca părinți, suntem responsabili sa alegem ce e mai bun pentru copilasii nostri. Uneori gresim, dar mergem inainte. Eu am recomandat pagina ta si altor parinti si deja se schimba perceptia cand iti citesc postarile.
Avem nevoie ca părinti pusi in fata unei situatii de genul "copilul are autism" de un parinte care spune clar: "si eu sunt parinte de copil cu autism, eu asa am recuperat copilul si asta asta e singura varianta care a dat roade", nu povesti vandute frumos! E minunat sa ne simtim intelesi si sa vedem ca exista totusi ceva ce putem face: ABA facuta profesionist. Nu exista certitudini dar exista sansa!"