Ti s-a intamplat vreodata sa primesti o promovare, un feedback pozitiv sau o apreciere de la sefi, dar in loc de satisfactie si mandrie sa simti o apasare? Sa te gandesti ca nu meriti, ca nu esti atat de bun si ca reusita pe care o apreciaza este doar o intamplare? Nu esti singurul. Este sindromul impostorului, adica o stare de indoiala de sine care ne face sa credem ca reusitele noastre nu se datoreaza competentei, ci norocului sau conjuncturii.
Cum se manifesta sindromul impostorului in viata profesionala?
Sindromul impostorului se infiltreaza subtil, in gandurile zilnice. Mai intai simti ca nu meriti pozitia pe care o ocupi, apoi ajungi sa te temi ca ceilalti vor descoperi ca nu esti atat de bun, te compari constant cu ceilalti colegi si ai impresia ca esti mereu cu un pas in urma, te autosabotezi, evitand provocarile de teama ca nu vei reusi.
Alteori se manifesta chiar in momentele aparent calme, in zilele in care ai mai putine taskuri, cand munca se desfasoara lin, fara stres si urgente. In loc sa te bucuri de acel ragaz, apare sentimentul ca nu faci destul. Ca nu produci suficient, ca nu esti demn de salariul primit. Astfel, ajungi sa nu-ti mai dai voie sa te opresti.
Cauzele pentru care se declanseaza acest sindrom sunt variate si tin si de viata personala, de valorile si principiile cu care ne formam, dar si de experientele noastre. Sindromul impostorului este generat de:
- standardele foarte inalte pe care ni le impunem
- educatia bazata pe validare externa
- asocierea muncii productive cu epuizarea
- cultura organizationala bazata pe comparatie toxica intre angajati
- lipsa increderii de sine.
Astfel, ajungem multi dintre noi sa credem ca valoarea noastra profesionala trebuie demonstrata continuu. Totusi, exista riscuri, in cazul in care nu esti constient de acest comportament.
Riscurile sindromului impostorului
Cand sindromul impostorului devine un mod de a functiona, corpul si mintea intra intr-o stare de alerta permanenta. Ne simtim vinovati daca ne relaxam, ca si cum am trisa. Incepem sa lucram peste program, sa spunem mereu da, sa ne suprasolicitam pana la epuizare.
Atentie! Pauza nu e un semn de lene, ci de respect fata de noi si valoarea muncii noastre! Daca si tu te regasesti in aceasta situatie, poti rupe cercul vicios cu pasi simpli precum: recunoasterea situatiei, analiza reusitelor si aprecierea lor, eliminarea perfectionismului, reducerea autocriticii, eliminarea comparatiilor toxice.
Sindromul impostorului nu dispare peste noapte, dar poate fi inteles si tinut sub control.
