Initial, munca de acasa i-a speriat pe multi romani. Acest fenomen s-a accentuat mai mult la noi, in pandemie. Ulterior, multi au privit-o ca pe o eliberare: fara trafic, fara sefi care bat la usa, cu libertatea de a lucra in pijamale si de a-ti organiza programul dupa bunul plac. Doar ca, odata cu trecerea anilor, acest concept s-a transformat pentru unii intr-o “inchisoare confortabila”: programul a ramas la el de incarcat, poate chiar mai mult, iar lipsa miscarii si izolarea sociala au inceput sa lase urme adanci asupra sanatatii fizice, psihice si profesionale.
Munca de acasa: libertate sau izolare?
Munca de acasa inseamna, pentru multi, ore in sir petrecute pe scaun, in fata unui ecran, cu pauze mici. Mai inseamna si pentru unii sefi ca angajatii lor sunt disponibili la orice ora: doar deschid un laptop. Asta ii face insa captivi intr-un apartament transformat pentru a fi si casa...si birou. Ceea ce pareau detalii minor se dovedesc in timp riscuri reale: dureri lombare, probleme de postura, tulburari circulatorii, oboseala cronica. Sedentarismul s-a accentuat, iar lipsa unei rutine a redus nivelul general de energie. Daca inainte simpla deplasare pana la birou insemna aer, pulsul comunitatii, miscare, iar prezenta la birou insemna si socializare fata in fata, munca de acasa le cam anuleaza pe ambele.
Miscarea putini o fac acasa constant, iar consecintele se vad in scaderea capacitatii de concentrare si in aparitia unei stari de letargie.
Efectele invizibile ale biroului de acasa: sedentarism, singuratate si scaderea productivitatii
La fel de grava este lipsa socializarii. Interactiunea, chiar si banala, de la birou avea un rol psihologic important: motiva, stimula creativitatea si oferea sentimentul de apartenenta. In munca de acasa, acele conversatii spontane au disparut, iar multi angajati se confrunta cu anxietate, singuratate sau chiar depresie.
Comunicarea online, desi eficienta logistic, nu poate inlocui contactul uman autentic. „Burnout-ul tacut” devine tot mai frecvent, iar performanta scade nu din lipsa de competenta, ci din epuizare emotionala.
Paradoxal, cei care lucreaza de acasa tind sa petreaca mai multe ore la munca. Granita dintre viata personala si cea profesionala se estompeaza, iar „cinci minute in plus” se transforma usor intr-o zi fara sfarsit. Productivitatea aparent creste, dar calitatea muncii si starea de bine se degradeaza.
Munca de acasa poate fi sanatoasa si eficienta, dar numai daca o tratam cu disciplina si respect pentru propriile limite. Work from home este un test al echilibrului, al auto-controlului si al capacitatii noastre de a pastra legatura cu ceilalti.
