Toata lumea isi doreste sa se simta bine. Toti oamenii viseaza la o viata lipsita de griji, fericita, usoara. Sa se indragosteasca, sa aiba o relatie care sa ii implineasca din toate punctele de vedere, sa arate uimitor, sa fie bogati, populari, respectati si admirati atat de mult incat sa se lase linistea numai cand intra intr-o incapere. Tuturor le-ar placea acest scenariu. Pentru ca este usor sa iti placa asta.
Daca te intreb “Ce iti doresti in viata?” si tu imi spui ca “Imi doresc sa fiu fericit/a, sa am o familie uimitoare si un job care sa-mi placa”, raspunsul este atat de uzat, incat nici nu mai inseamna ceva.
O intrebare mult mai interesanta, una pe care probabil nici nu ai luat-o in calcul inainte, este “Ce fel de suferinta accepti in viata ta? Pentru ce esti dispus/a sa te zbati?”
Toata lumea isi doreste un job uimitor si independenta financiara, dar nu toti sunt dispusi sa indure saptamani cu 60h de munca, drumuri lungi, hartagoria neplacuta, sa se penduleze prin diverse ierarhii ale corporatiilor, plictiseala si limitele de a munci intr-un cubicle. Oamenii isi doresc sa fie bogati, fara risc, fara sacrificiu, fara intarzierea, atat de necesara, a satisfactiei.
Toata lumea vrea o viata sexuala uimitoare si o relatie ca in povesti, dar nu toata lumea este dispusa sa treaca prin conversatii dure, taceri stanjenitoare, sentimente ranite, si toata psihodrama, pentru a ajunge in acel punct.
Asa ca se blazeaza. Se obisnuiesc cu situatia si se intreaba: “Ce ar fi fost daca?” an dupa an, pana cand intrebarea “Ce ar fi fost daca?” se transforma in “Asta a fost totul?”
Si cand avocatii incep sa te viziteze si cecul de pensie alimentara se afla in casuta postala te intrebi daca “Asta a fost totul?” si daca standardele si asteptarile tale, din urma cu 20 de ani, nu au fost cumva prea mari.
Pentru ca fericirea presupune o lupta nesfarsita.
La baza comportamentului uman, nevoile noastre sunt mai mult sau mai putin identice. Experientele pozitive sunt usor de gestionat. Lupta cea mare se da in arena experientelor negative.
Prin urmare, ceea ce obtinem din viata nu este determinat de sentimentele bune pe care ni le dorim, ci de acele sentimente negative pe care am fost capabili sa le infruntam pentru a obtine emotiile bune.
Toata lumea isi doreste un corp uimitor. Dar nu ajungi sa ai unul daca nu apreciezi suferinta si stresul fizic prin care treci, ora dupa ora, la sala, daca nu iti place sa calculezi ce mananci, organizandu-ti viata in conformitate cu niste portii mici si mancare sanatoasa.
Toata lumea isi doreste sa detina o afacere. Dar nu poti ajunge un antreprenor de succes daca nu apreciezi riscul, incertitudinea, esecurile repetate, sa muncesti ca un nebun.
Toata lumea isi doreste un partener de viata. Dar nu ajungi sa atragi pe cineva uimitor, fara sa apreciezi turbulentele emotionale care vind odata cu respingerile, cu construirea tensiunii sexuale nedescarcate, cu privitul in gol la un telefon care nu mai suna inapoi. Aceste lucruri fac parte din jocul iubirii. Nu poti castiga daca nu joci dupa aceste reguli.
Ceea ce determina succesul nu este cauzat de intrebarea: “De ce ma pot bucura?”
Adevarata intrebare este “Prin cata suferinta sunt dispus/a sa trec pentru ceea ce imi doresc?”.
O sa gasesti multe sfaturi ieftine care te incurajeaza sa imbratisezi o atitudine de genul “Trebuie doar sa iti doresti ceva destul de mult!” Dar, in viata, lucrurile nu stau chiar asa. Daca vrei niste beneficii, trebuie sa vrei si costurile lor.
Daca vrei corpul de vis, trebuie sa vrei si transpiratia, febra musculara, diminetile in care ai renuntat la somn, si toata durerea aferenta.
Daca vrei sa iti petreci viata pe un iaht, trebuie sa vrei si serile petrecute muncind, miscarile riscante in afaceri, momentele in care enervezi zeci de persoane in jurul tau si ramai singur.
Daca te trezesti ca iti doresti acelasi lucru, luna dupa luna, an dupa an, si nimic nu se intampla, atunci poate dorinta ta este o fantezie, o idealizare, sau doar o promisiune falsa. Poate ca dorinta ta nu este tocmai ce vrei, ci ceea ce iti place sa vrei. Poate ca nici nu iti doresti atat de mult acel lucru.
Uneori ii intreb pe oameni “Cum alegi sa suferi?” si se uita la mine de parca as avea 12 nasuri. Dar intreb cu un scop. Pentru ca intrebarea asta imi spune mai mult despre tine decat fanteziile tale. Pentru ca trebuie sa alegi ceva. Nu poti sa ai o viata lipsita de suferinta. Nu poate fi facuta numai din trandafiri si unicorni. Si, pana la urma, aceasta este intrebarea grea, care conteaza.
Intrebarea aceasta are puterea de a iti schimba viata. Este ceea ce te defineste ca individ.
O buna parte din adolescenta mi-am dorit sa fiu muzician, mai exact, un star rock. Cum auzeam o melodie, ma si imaginam pe scena, in tipetele multimilor disperate sa ma auda cantand. Fantezia asta ma acapara pentru ore bune. Visul a continuat si in liceu, si cand am renuntat la scoala de muzica, si cand am incetat sa cant. Dar chiar si atunci nu s-a pus problema daca sunt in stare sa cant in fata unui public mare, ci cand pot sa o fac.
Imi calculam timpul pana cand aveam sa investesc timpul si efortul corecte in aceasta fantezie, ca sa imi reuseasca. Apoi, intai trebuia sa termin scoala. Si... sa fac bani. Apoi sa imi gasesc timp. Apoi... Apoi nimic.
In ciuda faptului ca am visat la acest scenariu jumatate din viata mea, in realitate nu s-a concretizat. Si mi-a luat destul de mult timp si tot atatea experiente negative, ca sa imi dau seama de ce: de fapt, nu imi doream acest lucru.
Eram indragostit de rezultat: imaginea mea pe scena, oamenii aplaudandu-ma, melodiile in care imi lasam bucati din suflet, dar nu iubeam procesul. Si, din aceasta cauza, am esuat. Si nici nu mi-am dat sansa sa esuez de mai multe ori, pentru ca nu am incercat cu adevarat.
Societatea in care traim m-ar arata cu degetul, spunand ca sunt un ratat pentru ca am esuat. Cartile motivationale mi-ar spune ca nu am fost destul de curajos, de hotarat, sau ca nu am crezut destul in mine. Corul de antreprenori mi-ar spune ca m-am speriat si m-am blazat, Mi s-ar spune sa ma inscriu la un curs de coaching. Dar adevarul este mult mai banal: am crezut ca imi doresc ceva, dar nu era asa. Punct.
Am vrut recompensa, si nu lupta. Am vrut rezultatul, nu si procesul. N-am fost indragostit de lupta, ci doar de victorie. Si viata nu functioneaza asa.
Acest text nu este un strigat pentru a te mobiliza, ceva de genul “no pain, no gain.” Este cel mai simplu adevar din viata: luptele noastre determina succesul din viata noastra.
Asa ca, alege-ti cu intelepciune luptele, prietene!
Autor: Manson Mark, antreprenor si blogger
Traducere: Diana Petroiu
Sursa: Quartz
