Guvernul tehnocrat al Romaniei a trecut prin Parlament un buget construit in mare parte de guvernul politic anterior.
Prea putine lucruri au putut fi schimbate ‘din mers’, iar premierul s-a angajat sa respecte scaderile de taxe si majorarile de salarii decise politic. Incadrarea ‘pe hartie’ in limita de deficit de 3% este pe muchie de cutit si depinde in mare masura de cresterea economica si efectele relaxarii fiscale: guvernul Ponta afirma ca acestea se vor vedea rapid in economie, dar realitatea ne va arata cat este de adevarat...
In relatia cu mediul privat, in afara de declaratiile privind transparentizarea actului de guvernare si cheltuirea banilor publici si promisiunea de consultare a reprezentantilor societatii civile, actiunile efective prevazute in buget sunt ambigue: pe de o parte, se renunta la majorarea salariului minim pe economie – o cerere a mediului de afaceri – pe de alta parte, este limitata cresterea contributiilor la pilonul II de pensii – o masura de inspiratie PSD-ista si care nu denota o abordare moderna a problemelor demografice si sociale dintr-o tara europeana, ci mai degraba arata sacrificarea obiectivelor pe termen lung de echilibrare a bugetului de asigurari sociale si pensii, pentru nevoile de bani pe termen scurt.
Altfel, cresterea investitiilor la 5,1% din PIB arata bine pe hartie si poate ramane doar acolo. Asa cum am fost obisnuiti in ultimii 25 de ani, atunci cand veniturile bugetare sufera, primele taieri de cheltuieli sunt de la investitii, oricate asigurari ar da primul ministru la votarea bugetului ca face o prioritate din acest domeniu. La fel cum cresterea cheltuielilor pentru educatie, sanatate si cercetare, istoric vorbind, au reprezentat doar bani aruncati in gaurile negre administrate de grupurile de interese din aceste domenii, fara nicio crestere vizibila a calitatii sau performantei sectoarelor respective.
Una peste alta, un buget ‘cuminte’, care nu supara politicienii – de aici si aprobarea lui cu larga majoritate – dar nici nu semnaleaza o profesionalizare a actului de guvernare – ceea ce am fi asteptat de la un guvern tehnocrat.
