Unii antreprenori fac adesea greseli financiare aparent simple. Aceste greseli pot face diferenta intre un an fiscal bun si unul mai putin favorabil.
Iata trei greseli comune pe care antreprenorii le fac in contabilitate:
1. Consideri vanzarile ca fiind venituri, inainte ca produsul sau serviciul sa fie livrat. Cand inchei o vanzare, nu conta pe acele venituri decat in momentul in care compania ta a livrat produsul sau serviciul la client. Un volum mare de vanzari dintr-o luna, dar cu livrarea produselor la client abia in luna urmatoare, poate crea o senzatie falsa de profitabilitate pentru companie. Este diferenta dintre venituri si fluxuri de numerar, adica intre contul de profit si pierdere si situatia fluxurilor de numerar. In realitate, salariile angajatilor, materiile prime si taxele la buget nu se platesc din venituri, ci din banii incasati. Asadar, sumele de bani care vor ajunge pe conturi in lunile viitoare – sau deloc – nu pot plati facturile prezente.
2. Nu iei in considerare implicatiile financiare ale unei achizitii de dimensiuni mari, cum ar fi utilaje sau echipamente. Atunci cand platesti in numerar pentru un utilaj sau pentru un echipament nou, unul dintre beneficii este ca nu platesti dobanzi la credit. Tosusi, intrebuintarea unei sume mari din lichiditatile firmei poate expune afacerea la un mare risc operational. O optiune ar fi sa achizitionezi activul apeland la un credit pe termen lung sau la un leasing, chiar daca acestea nu se pot obtine usor in actualele conditii de piata.
3. Confunzi profiturile cu fluxul de numerar
Afacerea unor firme a fost pusa la incercare, deoarece veniturile erau utilizate mult mai rapid decat erau obtinute. Firma se mentinea la linia de plutire prin imprumuturi pe termen scurt si plata cu intarziere a taxelor si furnizorilor.
In acest ritm, afacerea acumuleaza numeroase datorii in timp, in ciuda faptului ca este profitabila, din punct de vedere contabil.
Cand isi da seama de situatie, antreprenorul face o noua greseala: el opreste investitiile in produse noi si anumite cheltuieli (de cercetare-dezvoltare, cele legate de marketing, calitatea produselor etc) pentru o perioada de timp, pentru a reduce datoriile – in loc sa adreseze problema principala, cea a incasarii cu intarziere (sau deloc) a facturilor de la clienti. In acest fel, situatia financiara a firmei se stabilizeaza pe termen scurt, dar are de suferit pe termen lung, in ceea ce priveste competitivitatea firmei pe piata.
Intotdeauna contorizeaza cheltuielile versus vanzari nu doar prin prisma cifrelor din contul de profit si pierdere, ci si in cash, si analizeaza situatia financiara a firmei inainte de a pune in aplicare planurile de expansiune, care ar putea insemna multe datorii.
