În România sunt aproximativ 15.000 de companii cu certificat ISO 9001 valabil. Raportat la cele peste 1,1 milioane de firme active, procentul e undeva la 1,3%. Din 100 de firme românești, doar una are certificare de management al calității.
Cifrele astea contează mai ales dacă ești în poziția de a evalua un potențial partener de afaceri, furnizor sau subcontractor.
Un certificat ISO 9001 confirmă că firma are procese documentate, face audituri interne și ține evidența neconformităților. Nu garantează că produsul e bun. Garantează că există un sistem prin care firma poate identifica problemele și le poate corecta.
O firmă cu ISO 9001 are o structură internă care nu depinde exclusiv de bunăvoința patronului sau de memoria unui angajat-cheie. Procesele sunt scrise, responsabilitățile sunt alocate, iar cineva verifică periodic dacă lucrurile merg cum trebuie.
Asta nu înseamnă că o firmă fără ISO e automat riscantă. Dar într-o piață în care datele financiare publice îți arată cifrele, certificarea ISO îți arată ceva despre cum funcționează firma pe interior.
Cele mai multe certificări ISO 9001 sunt în construcții, producție industrială și servicii IT. În aceste sectoare, certificarea e fie cerută de clienți, fie a devenit standard de facto.
În construcții, aproape orice licitație publică de pe SEAP include cerința de ISO 9001 în documentația de calificare. Firmele care lucrează cu statul nu au de ales. Cele care lucrează doar cu privați pot funcționa și fără, dar tot mai mulți developeri cer certificatul ca filtru de selecție a subcontractorilor.
Dacă folosești un serviciu de verificare a firmelor, probabil te uiți la cifra de afaceri, profit, datorii, număr de angajați. Dar o imagine completă include și aspecte care nu apar în bilanț.
Când o firmă cu 20 de angajați are ISO 9001, asta sugerează că a investit timp și bani într-un sistem de management. Nu e garanție absolută, dar e un indicator că firma ia în serios organizarea internă. Pe de altă parte, o firmă cu cifră de afaceri de 50 de milioane fără niciun certificat ISO poate ridica întrebări, mai ales dacă activează într-un sector unde certificarea e normă.
ISO 9001 e cel mai răspândit, dar nu e singurul. Cele mai frecvente în România sunt: ISO 9001 (calitate), ISO 14001 (mediu), ISO 45001 (sănătate și securitate în muncă). Multe firme le dețin pe toate trei, mai ales cele din construcții, pentru că licitațiile publice le cer ca pachet.
Pe lângă astea, există certificări de nișă: ISO 22000 pentru industria alimentară, ISO 27001 pentru securitatea datelor. O explicație detaliată a fiecărui standard e disponibilă pe IsoPedia.
Certificarea ISO nu trebuie să fie singurul criteriu, dar merită inclusă în checklist. Combinată cu datele financiare și istoricul de licitații, îți oferă o imagine mai completă despre cum operează firma respectivă.
Pe IsoPedia poți consulta ghiduri detaliate ale cerințelor fiecărui standard, utile atât pentru firmele care vor să se certifice, cât și pentru cele care vor să înțeleagă ce verifică atunci când cer certificatul unui partener.
În România sunt aproximativ 15.000 de companii cu certificat ISO 9001 valabil. Raportat la cele peste 1,1 milioane de firme active, procentul e undeva la 1,3%. Din 100 de firme românești, doar una are certificare de management al calității.
Cifrele astea contează mai ales dacă ești în poziția de a evalua un potențial partener de afaceri, furnizor sau subcontractor.
Un certificat ISO 9001 confirmă că firma are procese documentate, face audituri interne și ține evidența neconformităților. Nu garantează că produsul e bun. Garantează că există un sistem prin care firma poate identifica problemele și le poate corecta.
O firmă cu ISO 9001 are o structură internă care nu depinde exclusiv de bunăvoința patronului sau de memoria unui angajat-cheie. Procesele sunt scrise, responsabilitățile sunt alocate, iar cineva verifică periodic dacă lucrurile merg cum trebuie.
Asta nu înseamnă că o firmă fără ISO e automat riscantă. Dar într-o piață în care datele financiare publice îți arată cifrele, certificarea ISO îți arată ceva despre cum funcționează firma pe interior.
Cele mai multe certificări ISO 9001 sunt în construcții, producție industrială și servicii IT. În aceste sectoare, certificarea e fie cerută de clienți, fie a devenit standard de facto.
În construcții, aproape orice licitație publică de pe SEAP include cerința de ISO 9001 în documentația de calificare. Firmele care lucrează cu statul nu au de ales. Cele care lucrează doar cu privați pot funcționa și fără, dar tot mai mulți developeri cer certificatul ca filtru de selecție a subcontractorilor.
Dacă folosești un serviciu de verificare a firmelor, probabil te uiți la cifra de afaceri, profit, datorii, număr de angajați. Dar o imagine completă include și aspecte care nu apar în bilanț.
Când o firmă cu 20 de angajați are ISO 9001, asta sugerează că a investit timp și bani într-un sistem de management. Nu e garanție absolută, dar e un indicator că firma ia în serios organizarea internă. Pe de altă parte, o firmă cu cifră de afaceri de 50 de milioane fără niciun certificat ISO poate ridica întrebări, mai ales dacă activează într-un sector unde certificarea e normă.
ISO 9001 e cel mai răspândit, dar nu e singurul. Cele mai frecvente în România sunt: ISO 9001 (calitate), ISO 14001 (mediu), ISO 45001 (sănătate și securitate în muncă). Multe firme le dețin pe toate trei, mai ales cele din construcții, pentru că licitațiile publice le cer ca pachet.
Pe lângă astea, există certificări de nișă: ISO 22000 pentru industria alimentară, ISO 27001 pentru securitatea datelor. O explicație detaliată a fiecărui standard e disponibilă pe IsoPedia.
Certificarea ISO nu trebuie să fie singurul criteriu, dar merită inclusă în checklist. Combinată cu datele financiare și istoricul de licitații, îți oferă o imagine mai completă despre cum operează firma respectivă.
Pe IsoPedia poți consulta ghiduri detaliate ale cerințelor fiecărui standard, utile atât pentru firmele care vor să se certifice, cât și pentru cele care vor să înțeleagă ce verifică atunci când cer certificatul unui partener.
Reclama
Reclama