Desi, teoretic, ar trebui sa fie doar o masura de urgenta, accesata in cazul pierderii locului de munca, somajul este pentru unii romani o plasa de siguranta la care apeleaza si abuziv. Acest comportament are consecinte negative asupra sistemului social si bugetului de stat.
Unele persoane prefera sa ramana in somaj pentru o perioada cat mai lunga, deoarece considera ca diferenta intre indemnizatia de somaj si salariile oferite pe piata este prea mica pentru a justifica efortul. In alte cazuri, persoane care beneficiaza de somaj lucreaza ilegal, fara forme legale, in paralel. Totodata, sunt situatii in care inregistreaza intentionat intreruperi scurte de munca pentru a putea beneficia periodic de indemnizatii.
Intr-un context economic tot mai dificil, Romania isi propune ca, in anii urmatori, sa reduca semnificativ rata somajului si sa stimuleze participarea activa pe piata muncii.
Reducerea perioadei somajului, prima masura
Printre primele masuri anuntate de seful Guvernului este si reducerea perioadei somajului. In prezent, indemnizatia de somaj se acorda pentru sase luni (la un stagiu de cotizare de minimum un an), pentru noua luni (la un stagiu de peste cinci ani) si 12 luni (la o vechime mai mare de zece ani). Absolventii de facultate au dreptul la sase luni de indemnizatie.
Absolventii primesc 330 de lei, timp de jumatate de an, iar o persoana cu vechime de zeci de ani, dar salariu minim, se apropie de 1000 de lei somaj.
Potrivit noilor propuneri, perioada de somaj ar urma sa fie de doar sase luni, pentru toti somerii, indiferent de contributii sau varsta.
Masuri pentru stimularea ocuparii fortei de munca
Reducerea perioadei somajului nu este o solutie, daca nu vine la pachet cu masuri de stimulare a ocuparii fortei de munca. Autoritatile sustin ca economiile facute din taieri vor fi directionate catre programe menite sa incurajeze activitatea profesionala si mobilizarea resurselor umane.
Mai exact, este necesara cresterea accesului la servicii de consiliere si formare profesionala, acordarea de stimulente financiare pentru persoanele care isi gasesc un loc de munca, mai ales in regiunile cu somaj ridicat; intermediere intre angajatori si candidati, sprijinirea angajatorilor pentru integrarea categoriilor defavorizate, a tinerilor NEET, a persoanelor de peste 45 de ani, somerilor de lunga durata, persoanelor cu dizabilitati.
Desi in prezent exista stimulente pentru aceste categorii, problema sta in modul de gestionare si control, dar si in accesarea acestor programe.
Sprijnul ar putea include pe langa subventii pentru salarii, reduceri de taxe sau contributii sociale, precum si facilitati pentru dezvoltarea locurilor de munca in zone defavorizate.
