Saptamana de saptamana, weekend de weekend, suvoaie de masini se incoloneaza din Bucuresti pentru a lua drumul spre mare. Dar cele mai multe nu se opresc pe litoralul romanesc, ci merg mai departe. Nici nu ar avea de ce, de altfel. Iar asta pentru ca litoralul romanesc continua sa ofere conditii proaste si preturi mari chiar si la 30 de ani dupa revolutie. Si atunci intrebarea care se pune este: se pricep bulgarii mai bine la turism decat noi? Sa vedem ce au de spus cei mai in masura sa raspunda.
Avem o problema de mentalitate
In primul rand, dintre beneficiile pe care le citeaza turistii romani se numara plajele mult mai generoase si, pe cale de consecinta, ca tot vorbim despre distantare sociala, mult mai goale. Fireste, pentru multi asta inseamna, automat, si mai putine manele, de preferat chiar deloc. Apoi, acestia aduc in discutie faptul ca aproape peste tot se poate plati in lei, moneda nationala si, nu in ultimul rand, serviciile mai bune raportate la preturi similare sau mai ieftine ca cele din Romania. Si pentru ca tot vorbim despre servicii, trebuie sa remarcam, din nou si din nou, ca acestea nu se opresc doar la cat de curata este sau nu o camera. Nu, dimpotriva, acestea includ si atitudinea personalului, care de cele mai multe ori in Romania lasa de dorit.
De ce, prin urmare, hotelierii romani nu sunt in stare sa ofere aceleasi conditii precum colegii lor bulgari? Este simplu: din pricina aceleiasi mentalitati paguboase conform careia nu esti tu, turistul, cel care ii face un serviciu prin faptul ca te cazezi in facilitatea respectiva, ci, dimpotriva, el este cel care iti face un foarte mare favor.
Politicile in domeniu sunt falimentare
Si de aici, fireste, toate problemele care decurg in mod logic din aceasta atitudine: preturi mari, pentru ca, nu-i asa, de ce nu te-ar jupui de bani un patron de hotel din Romania daca are ocazia, lipsa absoluta de respect sau de preocupare vis-à-vis de linistea ta sau a familiei tale, totul culminand, de ce nu, cu mancare proasta si conditii de cazare pe masura. Iar toate aceste neajunsuri au fost, din pacate, accentuate de pandemie.
Ne vom schimba oare vreodata? Raspunsul este: cel mai probabil nu. Iar asta in primul rand pentru ca politicile in domeniu sunt falimentare, gandite pe termen scurt, iar in al doilea rand pentru ca, presupunand chiar ca politicile in turism s-ar face asa cum trebuie, calitatea umana a personalului trebuie sa fie masura. Ori acest lucru nu se poate obtine decat printr-un program dedicat, concertat, de educare a celor care lucreaza in acest domeniu, cu accent pe atitudinea fata de turist si nu pe interesul fata de propria persoana. Ceea ce, intr-un fel, e cam acelasi lucru cu a merge (din nou) la scoala.
