Daca puteam fi siguri de ceva inainte de izbucnirea actualei pandemii, acela era un singur lucru: faptul ca pana si ea va fi o treaba romaneasca, urmand sa capete iz si culoare locale, asa cum se intampla cu toate lucrurile care ajung in acest colt de lume.
Romania bugetarilor versus cea a oamenilor obisnuiti
Dupa o intreaga sarada, prin urmare, intinsa pe parcursul unei luni intregi, in care am aflat ba ca salariile bugetarilor vor fi rase de pe fata pamantului, ba ca vor ramane cu 75% din ele, Ludovic Orban, intr-un dispret profund, a facut lumina, in sfarsit, asupra acestui subiect. Astfel, s-a desprins ideea ca ei raman aceeasi casta superioara pe care o stim, de neatins, care imparte astazi si intotdeauna Romania in doua tari complet diferite: una a celor care au invatat o meserie si incearca sa scoata din ea un ban cinstit pe o piata a muncii competitive si alta rupta de realitate, care nu are nicio legatura cu exigentele profesionale ale secolului in care ne aflam, ba, mai mult decat atat, incaseaza niste basculante de bani pentru a nu face mai nimic. Astfel, pentru ca Ludovic Orban s-a vazut cu sacii in caruta si a inteles ca de pe 15 mai incepe relaxarea generala, in care, chipurile, vom defila pe strazi cu veselie si voie-buna fara sa mai dam cu subsemnatul catre organele de aplicare a legii, ce-a zis: hai sa relaxam si fruntile alea incretite ale bugetarilor ingrijorati ca s-ar putea sa ramana cu salarii de 4-5000 de lei din 6-7000.
E adevarat, exista bugetari si bugetari
Sa tratam acest subiect asa cum se cuvine, inseamna, insa, in acelasi timp, sa observam ca nu toti bugetarii sunt la fel. Inseamna, cu alte cuvinte, sa facem distinctie intre, spre exemplu, actori si angajati ai muzeelor, oameni platiti cu salarii mizerabile si bugetarii MAI, dintre care multi nici nu mai stiu cat costa un bilet de tramvai, pentru ca nu se lovesc de o astfel de problema. Cat despre dispretul lui Ludovic Orban, el se refera, fireste, la incarcarea uriasa a bugetului pe care o provoaca salariile acestora din urma, la care se adauga si pensile speciale ale militarilor si despre care RisCo a mai scris, aratand ca in anul 2019 acestea au costat peste 100 de miliarde de lei, depasind, practic, 10% din PIB.
Dar cum ar fi putut Ludovic Orban sa procedeze altfel avand in vedere ca o mare parte din membrii PNL sunt ei insisi bugetari si, pe cale de consecinta, ar fi insemnat sa se impuste singur in picior? Fireste, in momentul cand telefonul ti se inroseste de la atatea apeluri ale unor oameni care au apucat sa se inghesuie la cheltuieli mai mari decat le permite plapuma in baza acestor salarii absolut false, fara legatura cu economia romaneasca, normal ca nu ai nicio marja de manevra si faci cum iti spun ei. Pentru ca, pana la urma, puterea ta depinde de ei si exact aceasta este cheia in care trebuie citit anuntul lui Ludovic Orban de astazi. Cat despre Florin Citu, probabil ca acesta sta undeva intr-un colt si isi freaca mainile de bucurie, atat declaratiile cat si atitudinea sa dovedind de nenumarate ori ca este impotriva masurii trimiterii bugetarilor, sau macar a unora dintre acestia, in somaj tehnic.
