Fabrica de la Avrig, din judetul Sibiu, este un nume emblematic in realizarea obiectelor din sticla. Cu o vechime de aproape 400 de ani si mii de produse realizate pentru cele mai sofisticate evenimente din lume, fabrica nu a mai putut tine pasul birocratiei si a pus lacatul pe usa, in perioada de lockdown a pandemiei.
Fabrica de sticla de la Avrig a facut Romania mandra de-a lungul intregii perioade in care a fost in functiune, prin realizarea produselor unice din sticla pentru publicul pietei internationale. De asemenea, produsele care au iesit din Fabrica de la Avrig au marcat evenimente care au ramas in istorie, ca nunta Printului Charles cu Lady Diana.
Fabrica de sticla de la Avrig
Fabrica de sticla de la Avrig a functionat inca din anul 1625. Pe atunci, in unitate lucrau aproximativ 100 de localnici, iar productia se realiza 90% pentru strainatate. Portile fabricii erau deschise pentru vizitatori in fiecare zi, in afara de duminica.
Intreaga fabrica avea o suprafata de circa 3400 mp, o constructie impresionanta care includea magaziile, dar si atelierele (de strungarie si cele de tocilarie).
Fabrica era atat de cunoscuta si de apreciata de straini, incat, in anul 1889 capacitatea de productie a unitatii folosea 8 cuptoare de topit si intindere a sticlei plane, incalzite in timpul topirii cu gaz aerian. Desi tehnologia folosita era una primitiva, rentabilitatea fabricii era foarte mare, datorita faptului ca in acea perioada forta de munca era considerabila si ieftina.
Situatia s-a schimbat cand, in anul 2004, Fabrica de sticla de la Avrig a fost cumparata de compania franceza ARC International (afacere de familie din Franta cu fabrici in SUA, Spania si China), producatorul sticlariei Luminarc, pentru aproximativ 2 milioane de dolari. Ulterior, a fost transferata in proprietatea unei firme inregistrata in Insulele Virgine Britanice, Vois Group Limited.
Situatia financiara a Fabricii de sticla Avrig pentru anul 2019 a inregistrat o cifra de afaceri in crestere cu 14% fata de anul precedent, in valoare de 8,6 milioane lei si un profit net in scadere cu 13%, care a atins valoarea de -1,5 milioane lei. In prezent, fabrica se afla in stadiul de insolventa.
Fabrica de sticla – mandria Romaniei
De-a lungul anilor, deoarece fabrica a inregistrat foarte multe cereri pentru obiectele unice produse in unitate, numarul angajatilor a depasit 1000, pentru a putea onora toate comenzile. Aceasta fabrica producatoare de sticla este locul in care s-au realizat paharele pentru nunta printului Charles cu Diana, s-au onorat comenzi pentru Versace si Tiffany, dar si pentru alte marci foarte cunoscute din intreaga lume.
Din pacate insa, imprejurarile s-au schimbat recent cand numarul de localnici care lucrau in fabrica a scazut la 120, din cauza lipsei comezilor. De asemenea, capacitatea de productie folosea un singur cuptor care functiona 24/24.
Pana in luna martie a anului 2020, fabrica livra in fiecare luna produse in valoare de minimum 160.000 de euro catre tari precum Germania, Italia, Franta, Elvetia, Belgia sau Austria. Strainii s-au aratat cu adevarat iubitori ai produselor romanesti realizate in Fabrica de Sticla: pahare, cani, vaze, boluri, farfurii, decantere, unele dintre acestea erau decorate sau gravate dupa cum doreau clientii.
Fabrica necesita un consum mare de gaz si curent electric. Faptul ca aceste unitati sunt mari consumatoare de energie a fost un impediment in supravietuirea pe piata romaneasca a celor mai multe fabrici producatoare de sticla.
Din cauza perioadei de lockdown, dar si a datoriilor pe care compania oricum le avea, fabrica nu a mai putut onora comenzile catre strainatate si a pus lacatul.
Este important de observat si analizat cum, in Romania, fabrici care au supravietuit sute de ani, datorita calitatii productiei, mor din cauza neajunsurilor si a incapacitatii de a onora comenzi pentru strainatate, intr-o lume in care tehnologia depaseste orice imaginatie, iar internetul nu mai este un lux. Si, desi mana de lucru este ieftina, oamenii devin someri.
Fabricile fie se inchid, fie sunt cumparate de companii straine, iar produsele romanesti ajung sa fie comercializate sub deviza „made in EU”.
