Primăria de comună în care am intrat e întunecată, miroase a igrasie și e clădirea administrativă tipică dintr-un județ transilvănean. Sunt un fel de angajat și acționar informal la o companie care produce aplicații pentru administrația publică locală. Anul e 2001, anotimpul e toamnă, iar eu mă pregătesc șovăielnic să intru în biroul primarului și să-i vând pachetul nostru irezistibil de două calculatoare și software aplicativ pentru primării. În birou, primarul comunei pare obosit și plictisit. Doamna de la casieria primăriei a fost amabilă și m-a condus până acolo, l-a informat scurt pe primar că suntem niște băieți cu o ofertă și mă lasă dârdâind în fața primei oportunități din viața mea. Ridic privirile șovăielnic și recit cum mă numesc, spun că am niște programe de calculator de vânzare și îl întreb pe primar dacă are câteva minute pentru mine. Primarul se ridică nițel în scaun, să vadă sacoșele în care am adus programele – ce-or mai fi și alea, dar înainte să râdeți aduceți-vă aminte că suntem în epoca mobilității incipiente, telefoanele mobile sunt departe de a fi smart și calculatoarele sunt încă ceva exotic. Suntem abia în 2001. Scena asta aveam s-o repet în zeci de primării din toată Transilvania, și, aproape în fiecare, primarul sau secretarul primăriei se vor ridica ușor să vadă gențile în care am adus programele. Dar articolul ăsta nu e despre informatizarea administrației publice locale.
OBLT – angajatul din IT la început de secol 21
Tipul de angajat în IT-ul românesc la începutul secolului 21 avea un apelativ: OBLT. Acronimul vine de la Omul Bun La Toate și mi s-a potrivit mănușă. La primul meu job, am făcut efectiv de toate: vânzare, implementare, analiză, pseudocod, rapoarte, spălat de WC-uri. Făceam orice pentru o sumă derizorie, conduși de convingerea că schimbăm lumea, pas cu pas. Și într-un fel așa și era, dar și asta e altă poveste, care nu are legătură cu subiectul acestui articol.
Citeste continuarea pe site-ul Revista Cariere
