Cuvantul "compromis" este ca o bomba cu ceas. Fugim de ideea de compromis atat in viata personala, in relatiile de cuplu sau familie, cat si in cea profesionala. Motivul este simplu: compromisul actioneaza ca o constrangere de a accepta anumite circumstante pentru a-ti atinge un scop. Pe plan profesional, cel mai des angajatii care apeleaza la compromis isi doresc fie sa evolueze in cariera mai rapid, fie sa obtina o remuneratie mai buna. Concesiile depind de fiecare in parte si atat timp cat nu aduc atingere moralei, in general sunt tolerate.
Iata care sunt compromisurile cel mai des intalnite in randul angajatilor:
1. Acceptarea unei functii sub nivelul de pregatire profesionala
Chiar daca au absolvit o facultate buna, au urmat cursuri de perfectionare si sunt bine pregatiti, multi angajati sunt nevoiti sa accepte un post care presupune atributii sub nivelul lor de pregatire. Se intampla acest lucru pentru ca, angajatorii isi doresc in general persoane cu experienta in campul muncii. Cand au studii, nu si experienta, este posibil sa fie incadrati pe o functie inferioara nivelului lor, pentru acomodare si practica. Ulterior, pot accede si la un post mai bun, ajungand treptat si la o pozitie superioara, cu o functie de conducere. Desi poate parea frustrant sa prestezi o activitate banala in comparatie cu studiile tale, este un compromis ingaduit.
2. Sacrificarea timpului liber si ore suplimentare
Acest tip de compromis apare mai ales in randul acelor angajati care isi doresc sa evolueze mai rapid in cariera, sa demonstreze ca pot duce un proiect la finalizare si ca pot face fata unei functii superioare. Totodata, este si alegerea celor care isi doresc imbunatatirea situatiei financiare. Orele suplimentare sunt platite, asa ca nu ii deranjeaza sa munceasca mai mult sau sa isi sacrifice viata personala pentru a obtine un salariu mai bun sau diferite beneficii (vouchere, prime, etc).
3. Se multumesc si cu un salariu mai mic
In vremuri de criza, dar si de teama de a nu ramane someri, unii angajati accepta salarii mici in comparatie cu munca depusa. Mai bine mai putin, decat deloc! Este lozinca pe care o auzim deseori cand vine vorba de salariu. Doar ca, in timp, acest lucru poate dauna evolutiei profesionale. Este de dorit ca acest compromis sa fie acceptat pe o durata limitata, in baza unui acord cu angajatorul.
4. Preiau sarcini care nu se regasesc in fisa postului sau munca altor colegi
Un alt compromis des intalnit este cel in care angajatul se trezeste peste noapte cu atributii noi, cu activitati in plus fata de proiectul primit initial. Apare de obicei in cazul disponibilizarii altor angajati, iar sarcinile lor sunt impartite intre cei ramasi pe posturi sau in cazul deficitului de personal. Acceptarea compromisului depinde de fiecare, insa trebuie luat in calcul faptul ca exista posibilitatea ca aceste sarcini sa se transforme din temporare in permanente.
5. Compromisuri de ordin moral
Le-am lasat la urma pe acestea, pentru ca este de dorit ca ele sa nu apara si sa nu fie acceptate. In aceasta categorie intra si relatiile de alta natura decat cele profesionale cu superiorii sau colegii, din care decurg situatii neprevazute. Totusi, sunt si angajati care accepta si compromisuri de ordin moral pentru o promovare, pentru un salariu mai bun, pentru a castiga o pozitie privilegiata. In pofida citatului celebru, scopul nu scuza mijloacele. In final, un compromis moral poate ajunge sa treaca linia fina spre ilegal.
