Astăzi, într-un context al pieței globale caracterizat prin creșterea în volatilitate, incertitudine, ambiguitate și complexitate, cu numeroase provocări de schimbare ale principalelor componente structural-funcționale ale organizațiilor, presiunea recrutării și selecției unor mari manageri și lideri, a unor supraeroi, supraoameni omnipotenți și multilateral dezvoltați la vârful organizațiilor conturează un profil idealizat, imposibil de atins în realitate. Este acest profil al supraeroului, supraom potrivit pentru a conduce o organizație spre reușite remarcabile? Ce ne poate spune despre maturitatea unei organizații așteptarea acesteia de a avea un lider supraerou? Cum ar putea fi redimensionate așteptările companiilor, ale fondatorilor și/sau ale consiliilor de administrație, pentru a-și îmbunătăți procesul de selecție a viitorilor lor manageri și lideri? Să luăm în calcul câteva date pe care le putem interpreta fiecare dintre noi.
Care sunt principalele capcane în selecția liderilor de afaceri
Un prim studiu despre „ce profil de lider se cere în piață” îl poate întreprinde fiecare dintre noi și ne arată o primă mare capcană a procesului de recrutare și selecție la vârful piramidei. Astfel, dacă facem o analiză de piață a pozițiilor de directori executivi la mare căutare în ultimii ani, vom constata, cel mai adesea, că avem conturate o serie de profile de-a dreptul ideale, care merg într-o direcție imposibil de atins în realitate. Și de aici, o serie de compromisuri ale procesului de selecție, care se transformă în mari capcane de alegere a unui executiv potrivit, asociate, nu de puține ori cu eșecuri lamentabile.
De pildă, din perspectiva principalelor cerințe și responsabilități ale job-ului, de obicei, se caută cineva care să fie în același timp antreprenor, director general, director de produs, director financiar, brand manager și, bineînțeles, să fie și un specialist recunoscut în strategie, firește și un nemaipomenit manager de vânzări, dar și unul excelent din punct de vedere operațional (care să fie înclinat spre execuția operațională și, de ce nu, spre reducerea costurilor), iar ca profil psihologic, să fie, evident, un lider charismatic, vizionar, curajos, cu mare încredere și siguranță de sine, excelent vorbitor, capabil de lucruri cu adevărat mărețe. Pe scurt, un supraerou.
Problema cu un astfel de profil nu este numai legată de faptul că nu există în realitate, ci mai ales de contextul organizației respective, de așteptările infantile ale celor care caută un astfel de erou supranatural.
Nu putem să nu ne întrebăm cine se uită la filme cu supereroi, cine crede în astfel de supraoameni cu puteri supranaturale?
Citeste mai mult pe Revista Cariere
