Comisia Europeana estimeaza ca UE va avea nevoie de 480 de miliarde de euro in investitii suplimentare pe an in acest deceniu pentru a-si indeplini obiectivul de reducere a emisiilor pentru 2030.
Se asteapta ca pietele de capital sa actioneze ca un catalizator pentru mobilizarea și alocarea finantarii, completand astfel creditarea bancara si investitiile publice.
Pietele datoriei durabile din zona euro se dezvolta rapid, iar emisiunile de obligațiuni durabile au fost de peste 3 ori mai mari in 2020 decat suma imprumuturilor verzi.
Obligatiuni verzi de 250 miliarde euro, pana in 2026
Instrumentele financiare durabile (obligatiunile verzi, sustenabile și investitiile ESG - environmental, social, governance) reprezinta momentan mai putin de 10% din pietele lor din zona euro, dar valoarea lor a crescut rapid in ultimii 6 ani.
Planul Comisiei Europene de a emite obligatiuni verzi in valoare de pana la 250 miliarde euro intre 2021 si 2026 va extinde in continuare aceste piete, se arata intr-o analiza publicata de Banca Centrala Europeana.
Importanta pietelor de capital
In plus, activele aflate sub administrarea fondurilor de investitii si a investitorilor institutionali cu un mandat verde/durabil aproape s-au triplat din 2015, iar numarul institutiilor financiare care s-au angajat sa finanteze tranzitia zero-net creste rapid.
Cresterea finantarilor durabile ofera de asemenea un impuls important pentru dezvoltarea si integrarea in continuare a piețelor de capital din UE, obligatiunile verzi avand tendinta sa fie cumparate transfrontalier de catre investitori.
Pietele de capital sunt esentiale pentru indeplinirea ambitiilor UE in materie de clima, avand in vedere faptul ca este necesar un volum considerabil de investitii si finantare pentru a atinge obiectivul de neutralitate a carbonului pana in 2050.
Principalele riscuri pentru investitori
In acelasi timp insa, exista riscul ca aceste evolutii pozitive sa aiba un caracter temporar, fiind constranse de fragmentarea structurilor pietelor de capital si lipsa standardelor.
Eforturile actuale de reglementare pentru a spori comparabilitatea si standardizarea produselor financiare durabile, precum si pentru a imbunatati verificarea si supravegherea acestora vor contribui la atenuarea unora din aceste riscuri.
De asemenea, etichetarea obligatiunilor ca fiind ESG nu reflecta neaparat un accent pe investitii ecologice. Prin urmare, sunt necesare standarde mai clare privind produsele ecologice versus produsele ESG, pentru a sprijini tranzitia spre emisii scazute de carbon.
Absenta standardizarii, a raportarii transparente si consecvente si a verificarii de catre a doua parte a obligatiunilor verzi poate submina increderea si impiedica cresterea pietei acestora.
In plus, standardele de raportare si verificarea de la a doua parte trebuie sa contribuie la asigurarea angajamentului general al companiilor fata de tranzitia catre o economie mai ecologica.
“Spalarea ecologica” de capital
Noi instrumente, cum ar fi obligatiunile legate de sustenabilitate si imprumuturile legate de sustenabilitate, au fost concepute pentru a lega costurile indatorării de obiective specifice de sustenabilitate la nivel de companie si au fost partial determinate de preocuparile investitorilor cu privire la ”spalarea ecologica” a produselor financiare sustenabile existente.
In orice caz, necesita o evaluare suplimentara a performantei de mediu a emitentilor lor, precum si standardizare, raportare si verificare pentru a favoriza eficient tranzitia.
Dincolo de ”spalarea ecologica”, exista riscul ca piețele de capital ecologice sa atinga in cele din urma aceleasi limite care restrictioneaza acum integrarea si rezilienta pietelor de capital mai largi, cu exceptia cazului in care se iau masuri suplimentare pentru a aborda impedimentele structurale - cum ar fi diferentele nationale in normele de insolventa, protectia investitorilor si impozitare – si sa consolideze supravegherea transfrontaliera.
In Romania, cheltuielile pentru protectia mediului la nivel national au insumat 15,7 miliarde lei in anul 2020, reprezentand aproximativ 1,5% din PIB, iar cele mai mari cheltuieli pentru protectia mediului, 71,6%, au fost inregistrate pe domeniul gestionarii deseurilor, arata datele publicate vineri de Institutul National de Statistica – INS.
La nivel national, cele mai mari investitii pentru protectia mediului au fost inregistrate in domeniul gestionarii apelor uzate la administratia publica, acestea reprezentand 79,7% din totalul investitiilor pe domeniul gestionarii apelor uzate, arata datele INS.
