ABA si sfantul graal: In lumea celor care se invart in jurul dizabilitatilor de tot felul, parinti, medici, familii, psihologi, logopezi, terapeuti...mai ales in ceea ce priveste TSA (tulburarea de spectru autist) toata lumea ajunge mai devreme sau mai tarziu sa dea nas in nas cu ABA (analiza comportamentala aplicata). In mod direct sau pe auzitelea. E asa, ca sfantul graal, laudat de toti, neatins de cei mai multi. Parintii sunt cei care dau trendul. Pentru ca oriunde citesc, oricum se invart, pe oricine intreaba, ABA e solutia la problemele copilului lor. Ceea ce e cum nu se poate mai adevarat. Doar ca de aici incolo ...lucrurile se complica. Intr-adevar, intervenția ABA e demonstrat ca fiind cea mai eficienta in cazul copiilor autisti. Nu e insa o stiinta legata de copii cu autism. ABA este o stiinta care studiaza comportamentele umane. Ca de aia se numeste analiza comportamentala aplicata. De altfel in lumea asta larga cam toate organizatiile mari au in cadrul lor, in diferite structuri sau posturi, analisti comportamentali. Serviciile secrete, multinationalele, organizatiile militare, etc. Fie au departamente intregi de analiza comportamentala fie au atasat, pe langa departamentul HR sau dezvoltare, sau vanzari, posturi de analisti comportamentali. In Romania ABA este indisolubil legata de autism. Pentru ca asa s-a intamplat sa fie. Dar nu despre asta voiam sa scriu astazi.
Ci mai ales despre faptul ca nimeni nu le spune parintilor ca desi ABA le recupereaza copii intr-o masura mai mica sau mai mare, interventia asupra copilului lor nu se opreste acolo. Am vazut parinti disperati sa faca ABA, oricum, cu oricine, doar ABA sa fie. Nerealizand ca ABA este o stiinta si ca evident, pentru a putea fi deprinsa sau aplicata e nevoie de ceva scoala si abilitati si experienta. Nu, a fi medic sau a fi psiholog, nu e suficient. Dupa ce devii una sau alta si ti-ai terminat facultatea....ABA este specializarea. Nu ai continuat sa te specializezi....inseamna ca esti amator. ABA nu se aplica dupa ce ai citit o carte sau doua sau zece. ABA se aplica dupa ce altii te-au invatat ce inseamna, te-au trainuit si te-au scolit in directia asta. Nu se deprinde din zbor. Si nici doar din carti. Dar culmea, nici despre asta nu voiam sa vorbesc astazi. Mi-am propus sa explic ca … intervenÈ›ia ABA nu e suficienta. Oricat ABA se face si oricat de rapid si frumos se dezvolta copilul si se recupereaza, chiar pana la limita lui maxima, ABA nu e suficienta. Nu e panaceul universal. Si nu e nici simplu si nici rapid. In primul rand, interventia ABA la un copil, indiferent de varsta sau de cat de rapid e ritmul de achizitie, inseamna un minim de vreo doi ani de terapie in conditiile ideale. Adica in care o intreaga echipa e in jurul copilului iar familia e super implicata si foloseste aceleasi precepte si in timpul liber al copilului. Altfel, orice interventie se mareste ca timp. Daca e mai putin intensiv asta inseamna ca si atunci cand copilul merge bine, interventia se va prelungi sine die. Cu ani. Ceea ce insa vreau eu sa subliniez, dincolo de ABA, e ca interventia asupra copilului continua si cand nu mai e vorba de ABA.
Nu se opreste totul brusc odata ce copilul e recuperat si se inscrie in invatamantul de masa, fara shadow. Nici pe departe. Copilul cu TSA, recuperat, va avea nevoie de multi alti ani de mers la psiholog, de atentie din partea parintilor, de explicatii amanuntite legate de contexte sociale, de ajutor in a intelege chestiuni din teoria mintii, de a i se dezvolta empatia si puterea de a se pune, abstract, in pantofii altuia si de multe multe altele. Toate astea, dupa anii aia de interventie ABA intensiva. In lipsa acestor acorduri fine care se pun fiecare la locul lor, adolescentul care urmeaza sa devina nu e recuperat complet. Urmeaza pubertatea si apoi adolescenta, cu problemele specifice. E un drum lung. Care nu, nu se opreste odata cu interventia intensiva de ABA. Dar din nou, in toate astea, parintii sunt piesa principala.