Stagflatia este situatia in care evolutia economica este anemica sau zero (stagnare), in acelasi timp cu o rata anuala a inflatiei mare sau foarte mare si un somaj crescut.
Combinatia dintre cele doua evolutii este periculoasa pentru ca inflatia mare impiedica factorii de decizie – guverne, banci centrale sa ia masuri pentru stimularea economiei, fara a duce la o crestere suplimentara a preturilor.
Inventia termenului este atribuita politicianului conservator britanic Iain Macleod, care a utilizat termenul pentru prima data intr-un discurs in Parlamentul Regatului Unit in 1965.
Anii ‘70
Astfel, pana in a doua jumatate a anilor ’60, pentru ciclul economic in dezvoltare a fost caracteristic faptul ca scaderea productiei si depresiunea economica au provocat scaderea preturilo sau, cel putin, au stopat cresterea acestora.
Fenomenul stagflatiei a fost definit pentru prima data la sfarsitul anilor '60. Asadar, in 1970, somajul si inflatia din SUA au atins un nivel record in perioada postbelica, ajungand la 6% si 5,5%, in conditiile in care, pana la mijlocul anilor 1960, inflatia nu a depasit 1–1,5%, iar somajul - 2-2,5%.
Cea de-a doua crestere a stagflatiei a avut loc in perioada anilor 1974-1976, cand rata cresterii preturilor in Statele Unite a fost mai mare de 10%, iar somajul a atins 7,6%.
Trebuie precizat ca in 2020 si 2021 tot mai multi analisti economici au avertizat ca asupra lui 2022 planeaza un risc foarte mare de stagflatie.
Banii din elicopter si preturile din energie
Fenomenul risca sa afecteze puternic intreaga economie globala, atat in SUA, Europa, cat si marile puteri economice asiatice, aducand inrautatirea conditiilor economice dar si scaderea nivelului de trai al populatiei.
In 2020, in timpul pandemiei de coronavirus, numeroase guverne au ales sa ofere o puternica stimulare financiara pentru populatie, pentru a impiedica prabusirea cererii agregate, asa ca s-a apelat la solutia asa-zisilor bani din elicopter.
Guvernul SUA a apelat chiar la masura de a trimite prin posta sume consistente de bani in plic populatiei, iar bancile centrale din intreaga lume au redus puternic ratele de dobanda, pentru a permite inundarea economiilor cu resurse financiare.
Emiterea de bani fara un corespondent in productie si in productivitate a condus insa la cresterea ratelor de inflatie pe tot globul, proces amplificat ulterior si de explozia preturilor din energie.
Iar economia globala a inregistrat evolutii sub asteptari, in ciuda masurilor puternice de stimulare.
Dilema bancilor centrale
Prin urmare, pentru a tempera presiunile inflationiste, mai multe banci centrale au anuntat deja ca vor lua masuri pentru cresterea ratelor de dobanda si retragerea surplusului de bani din piata.
Acestea echivaleaza insa cu retragerea stimulului financiar pentru economie, care isi poate incetini si mai mult ritmul de crestere.
De precizat ca in SUA rata anuala a inflatiei a ajuns la cel mai inalt nivel din utlimii 40 de ani, iar zona euro se confrunta cu o inflatie fara precedent, de la infiintarea sa.
Insa, in timp ce FED – banca centrala a SUA, Banca Populara Chineza si banca Angliei au anuntat ca vor lua masuri pentru stoparea inflatiei, Banca Centrala Europeana si Banca Centrala a Japoniei au lasat de inteles ca vor continua masurile de sprijin financiar pentru economii.
Christine Lagarde, presedintele BCE, a primit deja critici din partea ministrului de Finante din Germania, care o acuza ca nu ia masuri pentru stoparea inflatiei si oprirea procesului de saracire a europenilor.
Dezechilibre externe peste cele structurale interne
In conditiile in care economia romaneasca este integrata in proportie de 80% in cea europeana, evolutiile consemnate la nivel comunitar si in zona euro nu au cum sa nu influenteze ceea ce se intampla in Romania.
In plus, presiunile externe si dezechilibrele conjuncturale nu fac decat sa vina peste dezechilibrele structurale majore cu care se confrunta economia romaneasca, orientata predominant pe consum si nu pe productie, situatie care a dus la escaladarea deficitelor gemene: bugetar si de cont curent.
Ministrul de Finante din Guvernul Ciuca, Adrian Caciu, avertizeaza, printr-un mesaj publicat pe Facebook, ca se confrunta cu incorsetari de natura fiscala pentru a lua masuri care sa impiedice ca economia romneasca sa nu fie afectata in viitorul apropiat de stagflatie.
Lipsa de spatiu fiscal
”Am fost printre cei care au avertizat la inceputul anului asupra pericolului aparitiei fenomenului de stagflatie, iar acest avertisment l-am ancorat in indicatorii de avertizare timpurie pe care, orice om cu pregatire in zona analizei macroeconomice ii cunoaste si ii ia in calcul.
Nu despre asta e vorba, nici despre faptul ca am avut sau avem dreptate, in macroeconomie nu e competitie este stiinta.
Problema este spatiul de flexibilitate pe care Romania il are pentru a combate zorii acestui fenomen.
Predecesorii nostri din trecutul apropiat au actionat foarte avantat si au incorsetat spatiul de flexibilitate pe zona stimularii cererii agregate (finale, intermediare etc.), inclusiv pe componenta programatica si de angajamente de iesire din procedura de EDP, incat lucrurile nu stau intr-o zona macar rezonabila, din punctul meu de vedere, de actiune.
Si atunci, macar in prima etapa, accentul trebuie pus pe stimularea cererii agregate si echilibrarea consumului privat (care incepe sa se contracte) in contextul absorbtiei ofertei ajustate cu inflatie pe costuri.”, a scris Caciu pe internet.
Rezolvarea deficitului structural
”Totodata, "boost"-ul trebuie acordat si directionat foarte atent pe zonele care incep sa incetineasca, atingand punctele de inflexiune ale exprimarii potentialului primar, pentru ca efectul incetinirii nu inseamna altceva decat raportarea la un PIB potential in descrestere.
Rezolvarea deficitului structural nu se face, cum au gandit unii, prin comprimarea bazei(adica reducerea PIB potential) pentru ca efectele ar fi extrem de toxice si ar crea decalaje ireversibile pe termen mediu, rezolvarea se face prin recuperari structurale inteligente pe componente de formare.
De aceea, dincolo de constructia fiscal-bugetara sau impreuna cu ea, trebuie actionat si asupra incorsetarilor angajate programatic, in dialog cu cei care le-au aprobat, pentru ca aici nu este vorba doar de ce isi doreste sau face Romania ci mai ales de efectul de contagiune pe care Romania il poate declansa ramanand in parametri care nu mai sunt valabili pe termen mediu.
Pentru cei ingrijorati, nu este vorba de deficite publice, este vorba de echilibrari de componente pe politica fiscal-bugetara care sa asigure spatiul necesar de actiune pentru contracarea unor riscuri aparute intre timp.”, a conchis ministrul de Finante.
Altfel spus, prin stimularea cererii agregate si echilibrarea consumului privat, ministrul de Finante da de inteles ca va sprijini masurile sociale care sa permita o pastrare a puterii de cumparare a populatiei.
Anterior, el s-a exprimat pentru adoptarea unor masuri de stimulare a productiei interne, pentru a diminua deficitele structurale cu care se confrunta economia nationala.
