Pandemia COVID-19 si-a pus amprenta asupra tuturor sectoarelor economiei si a produs schimbari in ritm galopant. Digitalizarea fortata, munca de la distanta si adaptarea din mers sunt doar cateva dintre conditiile in care angajatii si angajatorii si-au desfasurat activitatea in ultimul an. In ceea ce priveste munca de la distanta, aceasta solutie incepe sa devina din ce in ce mai atractiva. 40% din forta de munca din Europa a muncit de la distanta in perioada carantinei. Relocarea virtuala vine insa la pachet si cu o serie de riscuri analizate de specialisti. Poate insemna si o reducere de costuri, dar si probleme legate de securitate si poate fi o sursa de risc politic arata datele aceluiasi studiu.
Efectele muncii la distanta
Munca de la distanta a reprezentat in anul pandemic 2020 cea mai accesata solutie de catre marile companii. Acolo unde a fost posibil, personalul a fost trimis sa lucreze de acasa. Principalele avantaje au fost cele legate de costuri, care s-au redus semnificativ. Pe de alta parte insa, angajatii au resimtit si efectele negative: lipsa socializarii, incertitudinile, inconveniente legate de performanta device-urilor din "biroul de acasa".
Desi pandemia pare ca a intrat intr-o etapa stabila in care evolutia epidemiologica este sub control, mai avem mult pana cand vom atinge din nou normalitatea. Companiile incep sa-si cheme din nou oamenii la birouri, dar intre timp, ceva s-a schimbat in perceptia acestora, iar conceptele de work from home sau digital nomad au devenit tot mai tentante.
Oportunitati si riscuri
Potrivit unui studiu, numarul total de locuri de munca realizate de la distanta in economiile cu venituri ridicate este de aproximativ 160 de milioane, in timp ce numarul fortei de munca potentiala de la distanta din economiile cu venituri mici si medii este de aproximativ 330 de milioane. Pentru economiile emergente, aceasta potentiala mutare virtuala ar putea deveni un pilon al dezvoltarii. Pe de alta parte, aceleasi date indica faptul ca relocarea virtuala ar putea genera anxietate economica in randul angajatilor din economiile mature si ar putea deveni o sursa de risc politic.
Analiza arata ca odata cu pandemia Covid-19,aproape 40% din forta de munca din Europa a muncit de la distanta in perioada carantinei din al doilea trimestru al anului 2020.Efectele se vad deja. In SUA, ponderea organizatiilor care doresc sa angajeze personal de la distanta cu norma intreaga cu sediul in strainatate a crescut la 36% de la 12%. Intr-un sondaj realizat in luna octombrie 2020 pe muncitori americani, 62% dintre respondentii cu studii superioare au declarat ca munca lor ar putea fi realizata de la distanta.
Diferentele sunt majore de la o tara la alta. Expertii au explicat faptul ca India, Indonezia sau Brazilia au un numar mare de angajati potentiali de la distanta si costuri foarte mici ale fortei de munca; Polonia ofera un climat de afaceri excelent si o infrastructura digitala robusta, dar la polul opus, in China si Rusia tensiunile geopolitice in crestere si problemele de securitate ciberneticacu Occidentul ar reprezenta unobstacol semnificativ.
Romania este tara din UE cu cea mai mica pondere de angajati care lucreaza remote.
