Romania, in acest moment, se imparte in doua mari categorii: oameni care cred ca exista Covid-19 si oameni care nu cred ca exista. A doua categorie a fost, insa, ceva mai galagioasa in ultima vreme, fond pe care, asa cum stim, cei infectati au inceput sa se externeze din spitale la cerere. Problema este insa ce efecte a generat aceasta relaxare extrema din punct de vedere epidemiologic, efecte dintre care unul iese in evidenta in ultima perioada: cresterea semnificativa a numarului de infectari. Iar de aici si pana la un dezastru sanitar, in urma caruia iesitul din casa sa devina un act de curaj iesit din comun, nu mai este decat un pas.
Lucrurile nu se vor opri, insa, din pacate, aici si cu fiecare moment care trece fara sa existe o lege a carantinarii cat mai clara, ele vor deveni si mai grave. Ba chiar si dupa ce aceasta lege va exista, va dura o vreme pana cand lucrurile sa revina, cat de cat, la normal. Mai mult, desi situatia economica a tarii este deja dificila, ea se poate agrava si mai mult ca urmare a situatiei epidemiologice. Iar daca libertatea de miscare a salvat, aparent, economia de la un dezastru absolut, acum cateva luni problema principala fiind ca oamenii nu puteau iesi din case, iata ca nici acum nu stam mult mai bine. Sau cu ce ii foloseste unui business, cu alte cuvinte, libertatea de miscare a oamenilor cand acestia risca sa se infecteze la fiecare pas?
E simplu, cu nimic, iar riscul ca multe companii sa nu mai aiba forta de munca din pricina faptului ca aceasta, din pacate, va fi spitalizata, este foarte, foarte mare. Mai mult, piata muncii din Romania nu are luxul, asa cum stim, de a-si trimite toata forta de munca sa lucreze de acasa, ceea ce complica lucrurile cu atat mai mult. Cat despre izolarea muncitorilor romani de catre tarile straine nici nu are sens sa mai vorbim, impactul economic din acest punct de vedere fiind imens. Iar asta nu e ca si cum la nivel de responsabilitate personala, singurul care ar putea salva situatia, stam mult mai bine. De ce? E simplu, motivele le-am aratat mai sus. O buna parte a populatiei Romaniei nu crede in existenta acestui virus, sau nu crede ca este suficient de grav, lucru care, insa, in cele din urma, are acelasi rezultat: indisponibilizarea a tot mai multi oameni si agravarea situatiei de fond din societate. Mai mult decat atat, multi romani nu par sa inteleaga nici cat de interdependente sunt diversele activitati ale societatii si cat de multa legatura au unele cu altele, desi in aparenta nu par. Iar daca pana nu demult starea de urgenta ne putea salva, culmea, de noi insine, iata ca acum singurii care putem face acest lucru suntem noi.
Concluzia? Cu fiecare moment care trece si aceasta situatie generala nu este remediata, cu cat mai mult aceste doua Romanii, cea care crede in virus si cea care nu crede, vor refuza sa se asculte si sa se inteleaga una pe cealalta, cu atat mai grav va fi rezultatul. Iar acesta ne va afecta pe toti, fie ca suntem de parere ca virusul exista sau nu.