Iesirea lui Klaus Iohannis in care a dat asigurari ca, daca lucrurile vor merge bine, scolile se redeschid de la 14 septembrie, a generat o usoara consternare in randul parintilor. Nici macar cele trei scenarii enumerate de profesorul de la Sibiu nu i-a facut sa se simta mai bine.
Motivul este simplu: desi mai este ceva mai mult de o luna pana la redeschiderea scolilor, situatia in Romania este atat de grava in acest moment, incat o redeschidere este de neconceput. Cine, sanatos la cap, si-ar trimite copilul la scoala in asemenea conditii? Raspunsul este evident.
Problema este insa mult mai grava decat atat. Iar asta pentru ca alternativa, mai precis absenta unei educatii care, asa cum este ea facuta in Romania, se va simti cu fiecare luna care trece fara ca elevii sa mearga la scoala, sugereaza niste consecinte teribile: cum va arata Romania viitorilor oameni maturi care, la inceputul anilor 2020, au lipsit un timp nedeterminat din unitatile de invatamant? Un posibil raspuns este, fireste, infricosator, mai ales in conditiile in care, ca sa dam numai un exemplu, promovabilitatea la examenul de capacitate in Romania este asa cum este, adica foarte slaba. Si, de fapt, tot mai slaba cu trecerea fiecarui an.
Alternativele, asadar, nu sunt placute in niciunul dintre cazuri: pe de o parte posibilitatea unei cresteri masive a infectarilor de la jumatatea lui septembrie, pe de alta – cateva generatii care vor avea ingrijorator de putine informatii acumulate in mediul institutional si mult mai multe in mediul online, ceea ce poate insemna orice. Mai precis, poate insemna inclusiv faptul ca educatia unui elev din anul 2020 se poate face, intr-un caz nefericit, exclusiv pe Facebook si nu intr-o sala de clasa, care, inca o data, oricat de slab ar fi invatamantul din Romania, nu poate suplini materia predata de o persoana in carne si oase.
Constient de prima posibilitate, cel mai probabil, Klaus Iohannis a lasat insa loc pentru intoarcere, spunand ca, daca numarul de cazuri va fi mare, inceputul scolii va fi amanat. Chiar si asa, insa, pana cand? In lipsa unui raspuns clar ne putem, inca o data, confrunta cu o catastrofa generationala: un numar imens de copii si tineri care, teoretic, ar trebui sa construiasca Romania de maine doar ca nu vor avea resursele intelectuale cu care s-o faca. Teribil tablou. Iar in lipsa unei perspective sigure nu putem decat sa speram ca adultii din Romania vor intelege sa respecte regulile impuse de aceasta situatie extraordinara, tocmai pentru a le acorda o sansa celor care vin din urma. Si, nu in ultimul rand, pentru a-si acorda o sansa lor insisi.
