Un adolescent rebel, dintr-un orășel de provincie, în care nu se regăsea și din care își dorea, mai mult decât orice, să evadeze. Avea aspirații mult prea mari pentru lumea aceea mică, în care se simțea încorsetat de comportamente și cutume, de o comunitate în care marile lui pasiuni – literatura, teatrul și muzica – erau considerate preocupări neserioase, care nu-ți puteau asigura un viitor stabil și prosper.
Poate pentru tinerii de astăzi sună ciudat, dar pentru perioada aceea (’80–‘89), toate orășelele de provincie așa erau: sufocant de mici pentru noianul de vise al unei generații educate cu pumnul în gură.
Citeste continuarea articolului pe RevistaCariere.
