În contextul Sars-cov-2, statele au fost nevoite să adopte măsuri financiare, politice și de asigurare a lichidității, cu scopul de a creşte potenţialul sistemelor de sănătate astfel încât persoanelor și industriile de activitate profund afectate să poată beneficia de ajutor corespunzător. Însă, aceste măsuri au reprezentat un șoc major din perspectivă economico-socială, atât la nivel european, cât și mondial. Chiar dacă potrivit recomandările actuale par să elimine fenomenul pandemic de pe lista problemelor iminente, consecinţele deciziilor din ultimii doi ani abia de acum încep să fie observate.
Astfel, conform ultimului raport PwC UK, respectiv „Women in Work Index", diferenţele existente între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii au devenit mult mai pronunţate în timpul pandemiei, modificând practic evoluţia înregistrată în ultimii 10 ani. Totodată, analiza subliniază şi faptul că pentru a echilibra balanţa va fi nevoie de mulţi ani, posibil chiar decenii întregi.
Prin urmare, „Women in Work Index" vorbeşte despre principalii doi factori care au jucat un rol important în obţinerea decalajului amintit, după cum urmează:
➔ Rata şomajului semnificativ crescută şi oportunităţile limitate de integrare a femeilor pe piaţa muncii pe durata pandemiei,
➔ Concepţia tradiţională potrivit căreia activităţile legate de îngrijirea copiilor minori şi munca casnică fac parte exclusiv din responsabilitățile femeilor.
Mai mult, raportul PwC UK a comparat situaţia actuală cu datele înregistrate înainte de pandemie. Astfel, la momentul actual sunt cu aproximativ 5,1 milioane mai multe femei în şomaj şi cu 5,2 milioane mai puţine femei care muncesc, faţă de cum a fi trebui să arate statistica dacă virusul Covid 19 nu s-ar fi răspândit la nivel global.
În final, concluzia studiului este una îngrijorătoare. Potrivit estimărilor iniţiale, vor fi necesari circa 33 de ani pentru ca gradul de participare al femeilor pe piaţa muncii să fie cel puţin egal cu cel al bărbaţilor de 80%, 63 de ani pentru a elimina inegalităţile legate de remuneraţie şi aproximativ nouă ani pentru a elimina discrepanţele în rândul persoanelor şomere.
Uniunea Europeană este conştientă de această problemă
Recent, Parlamentul European a vorbit despre perioadele succesive de carantină care au condus la implementarea munci remote pe scară largă, generând dezechilibre între sarcinile profesionale și viața de familie. În general, femeile sunt cele care se ocupă de cea mai mare parte a muncii neremunerate, cum ar fi îngrijirea copiilor sau a membrilor seniori ai familiei şi treburile casnice.
Criza generată de pandemia Covid-19 a accentuat semnificativ inegalitățile de gen în acest domeniu, iar mixul dintre activităţile legate de muncă și viața de familie au avut consecințe negative asupra sănătăţii mintale a femeilor. Totodată, Uniunea Europeană subliniază şi faptul că, femeile fac parte din categoria angajaţilor cu venit minim în majoritatea țărilor UE, mai ales în sectorul îngrijirii medicale, care a fost suprasolicitat în ultimii doi ani.
Conform datelor UE, pe termen lung pandemia ar putea conduce la împingerea a încă 47 de milioane de femei și tinere sub pragul sărăciei la nivel global.
