Întrucât ne apropiem cu paşi repezi de finalul anului, pentru unele firme, în această perioadă, se pune problema verificării situațiilor financiare anuale. Altfel spus, vorbim în principiu despre auditul statutar, obligatoriu în România pentru companiile care îndeplinesc anumite criterii specifice prevăzute de lege (pe durata a două exerciţii financiare consecutive) or sunt catalogate drept entități de interes public pentru care subzistă această îndatorire.
Prin urmare, conform dispoziţiilor legislative, respectiv Legea nr. 162/2017, “entitățile ale căror situații financiare anuale sunt supuse, potrivit legii, auditului statutar sunt obligate să organizeze și să asigure exercitarea activității de audit intern, potrivit cadrului legal.”
Totodată, potrivit actului normativ menţionat anterior, prin noţiunea de “audit statutar” se înţelege practic un control realizat asupra situațiilor financiare anuale individuale sau al situațiilor financiare anuale consolidate, efectuat bineînţeles în conformitate cu standardele internaționale de audit.
Ce reprezintă de fapt auditul intern?
General vorbind, termenul “audit” face referire la analizarea de către specialiști a unor informații și date, în raport cu standardele de calitate legale. Auditul poate îmbracă mai multe forme, printre care operațional, de gestiune, fiscal, de calitate, energetic sau de mediu, însă cel financiar este cel mai frecvent întâlnit.
Așadar, scopul auditului financiar priveşte formularea unei opinii obiective și independente din perspectiva respectării prevederilor fiscale în vigoare. Auditul financiar urmărește diverse obiective în conformitate cu nevoile companiei sau ale solicitantului auditului, cum ar fi:
- Verificarea respectării legislației în vigoare
- Depistarea eventualelor fraude
- Evaluarea solvabilității firmei
- Propunerea unor măsuri pentru atingerea scopurilor menţionate de companie
Pentru ce organizaţii este obligatoriu auditul intern?
Ca regulă, sunt supuse auditului entitățile care, la data bilanțului, depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele criterii principale, după cum urmează:
- totalul activelor 16.000.000 lei
- cifra de afaceri netă 32.000.000 lei
- numărul mediu de angajaţi în cursul exercițiului financiar: 50
Simultan, din perspectiva cadrului legislativ în materie, și entităților de interes public le revine obligaţia realizării activităţii de audit intern, respectiv:
➔ societățile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată;
➔ instituțiile de credit
➔ societățile de asigurare, asigurare-reasigurare și de reasigurare
➔ instituțiile financiare nebancare
➔ fondurile de pensii administrate privat, fondurile de pensii facultative și administratorii acestora
➔ societățile de servicii de investiții financiare, societățile de administrare a investițiilor, organismele de plasament colectiv, depozitari centrali, casele de compensare, contrapărți centrale și operatori de piață ori sistem autorizați sau avizați de Autoritatea de Supraveghere Financiară
➔ societățile sau companiile naționale
➔ societățile cu capital integral sau majoritar de stat şi nu în ultimul rând,
➔ regiile autonome
Cum poate fi organizată activitatea de audit intern?
Auditul statutar se efectuează de către auditorii financiari sau de firmele de audit autorizate în România, care se înscriu că membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România CAFR și care sunt înregistraţi în Registrului public electronic al auditorilor financiari şi firmelor de audit.
Pe de altă parte, companiile au posibilitatea de a pune la punct auditul “in-house” atât timp cât există la nivel organizaţional angajaţi care pot îndeplini, conform legii, atribuțiile de auditor intern. De asemenea, pentru realizarea acestei activităţi, societăţile pot alege să trateze cu entități autorizate în domeniu.
Un aspect ce nu ar trebui trecut cu vederea de către companii, neîndeplinirea obligaţiei realizării auditului intern de către entitățile menţionate anterior, reprezintă o contravenție și se sancționează cu amendă de la 50.000 la 100.000 lei.
