Apariția conceptului de brand personal a dus, cum era și de așteptat, la o preocupare a companiilor cu privire la modul în care brandul de firmă poate fi afectat sau eclipsat de brandul personal. Pe de o parte a existat, și încă există, teama că un angajat competent, expus excesiv ca brand, poate fi vânat mai ușor de competitorii de pe piață și racolat de către aceștia. Pe de altă parte, s-a pus problema că un om care se bucură de prea multă vizibilitate în fața clienților pune în plan secund brandul de companie.
Prin urmare, este firesc să ne punem întrebarea, în ce măsură merită ca angajatorul să își încurajeze angajații să își facă un marketing personal și cât de nociv sau de avantajos poate fi acest lucru?
Înainte de a răspunde concret la această întrebare se cuvine să subliniem faptul că a le interzice angajaților să se afirme ca specialiști pe rețelele de socializare ar fi nu doar absurd, ci și o lovitură de imagine pentru companie în sine. Rețelele de socializare sunt pline de oameni activi care mai devreme sau mai târziu ar răspândi informații cu privire la astfel de interdicții, ceea ce nu ar aduce niciun beneficiu companiilor.
De altfel, din ce în ce mai mulți specialiști în domeniu vorbesc despre faptul că brandul personal se completează cu cel de firmă, căruia îi e complementar. O voce în acest sens este cea a lui Jayson DeMers, colaborator al Forbes, care susține că a comunica poveștile brandului de corporație prin intermediul unui brand personal, în speță angajatul tău, înseamnă a câștiga mult mai ușor încrederea clienților. Un om care vorbește despre un produs sau despre niște servicii devine o voce distinctă care poate face diferența între competitori pe termen lung și foarte lung.
Cultivarea brandului personal al angajaților este și o componentă de vânzare atractivă în procesul de recrutare, deoarece indică faptul că respectivei companii îi pasă de dezvoltarea oamenilor care lucrează pentru ea.
Continuarea articolului o gasiti pe Revista Cariere.
