Stiti genul acela de situatie in care o musca se plimba prin camera si insista sa ti aseze pe furculita in timp ce iei masa? Sau, daca paralela nu e suficient de buna, cunoasteti genul acela de situatii in care cineva insista musai sa deschida un subiect, desi nimeni nu vrea sa-l auda?
Agentiile de rating avertizeaza, dar PSD nu aude
Ei bine, oricat am incerca sa ne facem ca nu vedem asta, sa ramanem optimisti pe timp de furtuna economica, iata ca PSD insista, insista si insista la infinit cu acelasi talent de moara stricata pe un subiect sortit, evident, esecului: vesnica marire a pensiilor cu 40%.
Acestor oameni degeaba li se repeta, li se spune, li se sopteste pe la colturi ca nu exista bani pentru asa ceva. Degeaba vin agentiile de rating straine si spun, „hei! Oameni buni, incetati cu populismul asta ieftin! Aveti ditamai gaura in buget, nu va aruncati la genul asta de cheltuieli nesustenabile acum!” Ba chiar si pensionarii onesti au inteles acelasi lucru: „Da, domnule, intelegem, nu exista bani acum, marim pensiile etapizat. Ca si alocatiile. Ce e rau in asta?” Ei bine, PSD, nu si nu si nu si nu. De o mie de ori nu.
De ce face asta? E simplu: pentru ca oamenii din acest partid sunt saraci din punct de vedere al ideilor, cel putin economic vorbind si atunci nu pot face altceva decat sa incerce sa-si mituiasca electoratul, care, fie ca le place sau nu, se subtiaza numeric pe zi ce trece.
Cheltuielile cu bugetarii si pensiile depasesc taxele si impozitele
Pana una-alta, insa, PSD merge inainte cu gratia unui tanc care nu intelege ca in secolul XXI lupta se duce cu inteligenta si nu cu forta. Asa se face ca trece proiectul maririi pensiilor cu 40% de comisiile de specialitate, iar daca nu se intampla o minune si trece și de votul din plenul reunit, pensiile vor trebui majorate cu 40%.
Cam si cum asta nu ar fi de ajuns, o realitate funesta domneste peste Romania: mai precis informatia conform careia tot ceea ce se colecteaza din taxe si impozite echivaleaza cu cheltuielile pe salariile bugetarilor si pensiile. Asta daca nu cumva acestea din urma nu depasesc sumele venite din taxe si impozite.
Suntem, in concluzie, prinsi intr-un cerc vicios al populismului. Dam de unde nu avem ca sa ne mentinem la o putere pe care, culmea, nici pe aia nu o mai avem. Iar asta ne costa pe toti, absolut toti, chiar daca ni se pare ca nu e asa. Culmea, ii costa chiar si pe bugetari, si pe militari si pe pensionari, pe absolut toti cei care se cred la adapost de acest mod de a face finante publice ramas, parca, din epoca feudala.
La fel de neplacut, insa, este si ca aceasta deocamdata presupusa marire a pensiilor vine intr-unul dintre cele mai nepotrivite momente cu putinta. Acela in care deschiderea scolilor, facuta in pripa si nesocotind o situatie sanitara care indemna la mai multa prudenta, reclama o cu totul si cu totul altfel de urgenta in situatia actuala. Una in care sa ne asiguram, spre exemplu, ca scolile sunt echipate corespunzator. Una in care sa ne preocupe siguranta si educatia copiilor, a viitorului, cu alte cuvinte, si nicidecum distribuirea resurselor catre – din nou – proiecte hazardate si nesustenabile, care baloneaza deficitul bugetar pana la cote insurmontabile. Asta este urgenta noastra acum, marirea pensiilor? Sincer, orice persoana decenta si de bun-simt stie deja raspunsul la aceasta intrebare.
