Dupa un an de la declansarea pandemiei, economia Romaniei isi arata vulnerabilitatile. In perioada de crestere economica globala si in situatia de stat nou membru al UE, Romania a avut ritmuri de crestere economica la limita de sus a grupului comunitar. Diferentele de nivel de trai fata de tarile bogate ale Uniunii s-au redus, salariile au crescut intr-un ritm mai alert decat in tarile din zona euro, chiar ajustat la inflatie sau in echivalent euro.
Cu toate acestea, deficitele s-au adancit. Deficitul de cont curent este determinat in principal de cresterea mult mai rapida a importurilor de bunuri (atat bunuri de consum cat si produse industriale diverse) decat exporturile Romaniei, in special pe relatia cu UE. Cu cat cresterea economica a Romaniei a fost mai rapida, cu atat deficitul de cont curent s-a majorat si ea, ajungand la 4,9% din PIB in anul 2019. Asadar, in loc sa beneficiem de cresterea economica, productia interna nu a tinut pasul cu cererea de consum si deficitul s-a adancit. Doar o schimbare a structurii economiei poate rezolva aceasta problema si va dura multi ani pana atunci. Deficitul bugetar ca procent din PIB a fost tinut tot mai greu in limita celor 3% considerata prudenta pentru tarile membre UE. Si toate acestea, in anii de crestere economica stabila in Europa si in lume. Cu un procent de venituri bugetare in PIB la unul din cele mai joase nivele din tarile UE, in scadere de la 35,4% din PIB in 2015 la aproximativ 31% din PIB in 2020, fata de o medie a UE de 45%, Romania nu poate spera sa aloce suficienti bani pentru cheltuielile publice in aceste conditii.
Criza sanitara care s-a declansat la inceputul anului 2020 a scos la suprafata problemele pe care economia Romaniei le are la nivel de structura si strategie pe termen lung. Daca in perioada de crestere economica aceste probleme au putut fi ingropate sau ignorate, acum ele explodeaza in fata politicienilor romani. Sistemul de sanatate si-a aratat limitele si marile carente. Incepand cu numarul de locuri in spitale, organizarea sistemului de sanatate in general si a spitalelor in special si continuand cu lipsa cadrelor medicale, a medicamentelor si echipamentelor adecvate, toate componentele sistemului si-au aratat insuficienta. Fara finantare adecvata, sistemul de sanatate a functionat pe avarie in ultimii 30 de ani, iar Romania s-a transformat incet in furnizor de medici si asistente catre tarile bogate ale UE. Va fi nevoie de investitii importante – din fericire exista bani alocati de UE in acest sens – dar si de un schimb de generatii in managementul medical din Romania, pentru a imbunatati aceasta situatie.
Sistemul public supradimensionat dar ineficient nu a facut nici el fata socului pandemiei. Cu o digitalizare redusa a proceselor si in lipsa unei integrari a bazelor de date intre ministere si agentiile guvernamentale, guvernantii nu stiu practic date esentiale despre cei pe care ii conduc: nici cati suntem macar cu aproximatie in Romania – ca sa nu mai vorbim de orasele mari - sau cati salariati exista in sectorul bugetar, cati pensionari si de ce tip (‘normali’ sau ‘speciali’), nici cati bolnavi cronici si de ce boli sufera acestia si asa mai departe. Sub presiunea crizei de sanatate si a lucrului de la distanta procesul de digitalizare pare sa ia avant, dar imi este teama ca odata pericolul pandemiei trecut si eforturile de reforma vor lua o pauza. Oricum, cateva lucruri au fost deja castigate in privinta interactiunii dintre cetatean si institutiile statului, iar acesta este poate marele castig al crizei de sanatate pentru Romania.
A treia schimbare importanta din economie este munca la distanta (telemunca). Pana acum angajatorii romani erau foarte atenti la ‘prezenta fizica’ a salariatilor, dar criza de sanatate a demonstrat ca multe activitati se pot face la fel de performant si de acasa. Aceasta noua realitate va schimba pentru totdeauna piata muncii (nu doar in Romania, ci la nivel global) si va deschide oamenilor o noua perspectiva asupra echilibrului intre munca si viata personala. Mai mult, telemunca va modifica si tendintele in sectorul imobiliar (atat cladiri comerciale, cat si in domeniul rezidential), dar si de consum: mai multe cumparaturi online, mai putin timp pierdut in trafic, chiar pana la inutilitatea de a avea o masina personala. Economia viitorului, asa cum se contura palid in profetiile economistilor pare a fi mai aproape decat ne-am inchipuit. Romania, ca parte a Europei, va trebui sa se adapteze si la aceste noi tendinte.
Astfel, o criza ne-a aratat simplu si transparent care sunt vulnerabilitatile statului roman si ale economiei, ba chiar ne si impinge catre rezolvarea acestora, mai rapid decat s-ar fi intamplat in conditii normale.
