Printre proiectele legislative aprobate de Parlament saptamana aceasta, unul in particular a trecut mai putin observat: creditul fiscal pentru educatie timpurie. Iar daca acest lucru suna savant, in realitate lucrurile sunt ceva mai simple.
Astfel, proiectul se refera la acele companii care aleg sa plateasca serviciile de educatie timpurie ale angajatilor in cuantum de maximum 1500 de lei pe luna, bani care se scad fie din impozitul pe profit datorat statului, fie din impozitul pe salarii retinut de contribuabili pentru angajati, fie din TVA sau din accizele datorate.
Creditul pentru educatie, adoptat chiar inainte de alegeri
Bine, veti spune, dar… educatia nu este gratuita in Romania? Despre ce vorbim? Ba da, sigur ca, teoretic, asa este, doar ca a solicita un credit pentru educatie nu mai este demult o idee iesita din comun, cel putin in lumea anglo-saxona, unde acest lucru este la ordinea zilei. Iar in afara de asta, de exemplu, angajatul unei companii nu poate fi fortat sa aleaga educatia la stat, care este, intr-adevar, gratuita. Dimpotriva, acesta poate avea pretentia de a alege, sa spunem, o gradinita privata, pretextand (indreptatit sau nu, dar asta este o cu totul alta discutie) ca respectivul sistem este mai bun decat cel oferit de stat si optand, pe cale de consecinta, pentru cel privat.
Iar asta nu este tot. Conform proiectului adoptat saptamana aceasta in Parlament, bursele, premiile si alte drepturi sub forma de cazare, masa, transport, echipamente de protectie primite de elevi si studenti pe parcursul invatamantului dual preunivesitar/univesitar, profesional si tehnic nu se impoziteaza. Interesant, daca ne gandim la implicatiile, in mod evident, benefice, desi la o privire mai atenta ne putem intreba de ce vine aceasta initiativa abia acum, in prag de alegeri si ce au pazit autorii acesteia in toti anii trecuti.
Noua reglementare, avantajoasa pentru operatorii economici
Revenind la forma de aplicare a proiectului, initiatorii acestuia, mai precis senatorii UDMR, spun ca nu poate fi decat avantajos pentru operatorii economici, data fiind deducerea sumei de 1500 RON/lunar din impozitul datorat statului, sau, dupa caz, din TVA ori accizele datorate. Bine, veti intreba, si pe buna dreptate, dar ce are de castigat statul roman de pe urma acestor cheltuieli deductibile? Sau, cu alte cuvinte, renuntand la respectivele taxe, statul roman nu are de suferit si, pe cale de consecinta, noi toti?
Daca privim lucrurile in felul acesta, raspunsul este, bineinteles, da. Statul are de „pierdut”, mai ales in conditiile in care stim foarte bine ca, la capitolul colectare de taxe si impozite, Romania nu sta tocmai stralucit. Pe de alta parte, este la fel de adevarat ca orice stat civilizat din aceasta lume nu vede nicio forma de sprijin la adresa educatiei, fie ea sub forma de credit deductibil ori nu, ca fiind o „pierdere”. Dimpotriva, un stat modern, care stie ca viitorul sau se sprijina pe educatie, nu poate vedea educatia timpurie decat ca o investitie pentru generatiile urmatoare. Ceea ce, pana la urma, si este.
