CNN Business ne pune in fata unei realitati neobisnuite, care se petrece peste hotare: cetateni chinezi sau expati, intorsi din calatorii si obligati sa stea in carantina la domiciliu timp de doua saptamani, s-au trezit cu camere montate la intrarea in apartament. Uneori chiar cu ele montate in case. Acest lucru a fost justificat prin faptul ca guvernul chinez incearca sa supravegheze raspandirea coronavirusului.
Instalarea camerelor de supraveghere la intrarea in casele cetatenilor este sau nu legala?
Desi nu a existat un anunt oficial prin care se impune o astfel de actiune, incepand cu luna februarie multi dintre cei carantinati la domiciliu au trebuit sa isi duca viata sub ochii camerelor de filmat instalate fara voia lor in apartament sau la intrarea in apartament. Aceste declaratii sunt preluate din postarile social media, declaratii ale celor in cauza si a datelor puse la dispozitie de guvern.
In prezent, in China nu exista nicio lege cu privire la utilizarea camerelor de supraveghere, desi astfel de device-uri sunt parte din viata publica. In 2017, China avea mai mult de 20 de milioane de camere de luat vederi care urmaresc oamenii atunci cand merg la cina, intra in mall-uri, iau autobuzul sau chiar in clasele de curs. Unele surse, precum IHS Markit Technology, acum parte a Informa Tech, sustin ca in 2018 China avea deja 349 de milioane de camere instalate, de 5 ori numarul camerelor din SUA.
Telemedicina - o solutie a viitorului?
Pandemia de coronavirus a adus camerele de supraveghere direct in viata privata a cetatenilor. Instalarea unor camere de supraveghere in apartamentele celor suferinzi, poate fi una dintre solutiile de evaluare a starii pacientului? Un astfel de serviciu ar putea fi util, daca el este conectat la un cadru medical care controleaza de la distanta starea pacientilor in timp real?
Unele avantaje pot fi luate in considerare, tinand cont ca o astfel de solutie ar reduce riscul de infectare a celorlalti. Imaginati-va: atunci cand un pacient are nevoie de ingrijiri, merge in drum catre spital cu mijloace de transport in comun sau cu masina personala sau taxi-ul, sta la cozi in interiorul spitalului si apoi intra in cabinetul mediciului unde lasa o parte din virusul de care el insusi este afectat.
Un tratament supravegheat cu ajutorul camerelor de filmat si monitorizat constant de un medic avizat, poate reduce enorm riscul de imbolnavire al altor persoane si in acelasi timp poate sa ii usureze pacientului in cauza suferinta si disconfortul asteptarii la cozi si a parasirii propriului camin. Desigur, acest lucru poate fi imbinat cu persoane care sa mearga sa livreze medicamente si mancare calda celui care are nevoie de ingrijire.
Intr-o astfel de situatie fara precedent, autoritatile si guvernul chinez au decis sa foloseasca resursele tehnologice in favoarea binelui comun si a pacientului in cauza. Aceste camere au salvat costuri de personal si au ridicat productivitatea, scazand in acelasi timp riscurile imbolnavirii sau a incalcarii regulilor impuse in aceasta situatie.
Ar trebui Romania sa recurga la aceeasi solutie?
Desi exista problematica incalcarii spatiului privat si se pot isca numeroase discutii pe baza acestui tip de interventie in viata personala a cuiva, poate ca ar trebui sa ne gandim temeinic care sunt plusurile si minusurile unei astfel de tactici, de la prevenirea infractionalitatii si pana la intruziunea in viata personala. Pentru ca, dincolo de contextul acestei pandemii, vedem cu totii camere de supraveghere in parcurile din Bucuresti, la intrarea in unele scari de bloc si pe strazile din cartierele rezidentiale. Pana unde putem merge cu acest tip de tactica si unde devine ea un pericol mai degraba decat o protectie?
