„Am avut un loc de muncă pe care l-am obținut după mai multe teste și un interviu. Eram foarte entuziasmată de noul job și abia așteptam să-l încep! În primele zile mă duceam fericită la serviciu, munceam mult mai mult decât ceilalați colegi și nu ratam nicio ocazie pentru a-mi spune ideile șefilor. Din păcate, am constatat destul de repede că prea mulți colegi nu mă suportau, unii mi-au spus «las-o mai moale, că ne strici ritmul!», iar șefii păreau încântați de ideile mele, dar doar verbal, de fapt le era teamă că le pot lua locul”, povestește Gabriela V., o contabilă în vârstă de 43 de ani, din București. Ea spune că, după doar două luni, entuziasmul la locul de muncă i-a scăzut până la nivelul de plafonare și a ales să-și caute alt job.
Ca Gabriela sunt mulți alți români, extrem de capabili, dar care se pierd, deoarece renunță la a mai căuta un loc de muncă unde ideile lor să fie apreciate la adevărata valoare, unde oamenii să-și păstreze măcar jumătate din entuziasmul inițial.
Despre ce stă la baza pierderii entuziasmului și care sunt consecințele acestui fenomen am stat de vorbă cu mai mulți specialiști.
Motivația la locul de muncă scade. Entuziasmul piere
Eduard Ezeanu, trainer și coach în comunicare, spune că oamenii încep un nou job cu așteptări înalte și motivație crescută. Pe de o parte motivația/entuziasmul la locul de muncă, scade deoarece în primele luni la un job nou ai parte de multă stimulare, noutate, învățare, după care urmează (deseori!), o rutină a jobului, care ne nemulțumește.
„Pe de altă parte, așteptările unui nou angajat într-o companie nu sunt satisfacute decât într-o oarecare măsură. Când așteptările se ciocnesc cu realitatea și este o diferență mare între cele două aspecte, asta duce ușor la debusolare și demotivare”, adaugă trainerul.
Corina Neagu, Consultant HR, Dare (Development Advice & Resources), spune că entuziasmul este, ca motivație, ceva ce ține de tine, ca om, de contextul personal, de felul în care ai fost crescut, de mediu, de ceea ce faci. El însă poate fi afectat de un mediu de lucru nesănătos, în care nu ai parte de susținere, apreciere, recunoaștere, în care dacă ești entuziast, creativ, vii cu idei, devii un ghimpe pentru echipă sau manageri. „Astfel, entuziasmul, nefiindu-ți recunoscut și răsplătit, poate să scadă, în mod evident, până ajungi chiar la plafonare, blazare și compromisuri care te afectează și la nivel emoțional, nu doar profesional”, adauga consultantul în resurse umane.
Unde se duce entuziasmul când pleacă
Doru Șupeală, autorul cărții de business și management „Employer Branding 100%”, este de părere că în foarte multe companii este vopsit gardul, dar la interior încă acționează violent și deprimant leopardul. “Sunt încă, din păcate, multe organizații care aruncă bugete uriașe pentru a comunica o propunere de valoare falsă, mincinoasă, superficială, doar din cauza faptului că decidenții lor sunt obsedați de rezultate și rezolvări rapide, pe termen scurt, nefiind conștienți că în acest fel compromit dezvoltarea și chiar supraviețuirea companiilor pe termen mediu și lung”.
Autorul consideră ca totul se strică de sus, de la cel mai înalt nivel al organizațiilor, de la C-level, acolo e problema majoră. „Orientarea lacomă către rezultate zemoase pentru acționari și implicit pentru bonusuri generoase pentru top manageri a dus la o gândire iresponsabilă și superficială la nivel înalt, companiile uitând astfel sensul și principiile existenței lor și focalizându-se doar pe rezultate financiare imediate, care apar prin sacrificarea perspectivei medii și lungi, nimeni nu mai investește în dezvoltarea strategică a afacerii și oamenilor, toți vor să stoarcă lămâia până nu mai rămâne nimic din ea”.
