Apar noi tipuri de contracte în Codul Muncii? O propunere legislativă ar putea modifica legislaţia actuală

La finele săptămânii trecute 25 mai, un grup de parlamentari au depus la Senat un proiect de lege care urmărește completarea Legii nr. 53 2003, respectiv Codului muncii. În esenţă, iniţiativa legislativă aduce în prim plan un subiect care priveşte flexibilizarea proceselor de lucru, adică introducerea unor noi tipuri de convenţii care îmbracă relaţia angajat angajator. Opţiunile de contractare propuse urmăresc să răspundă nevoilor salariaţilor care întâmpină dificultăţi în gestionarea programului de lucru pentru a îndeplini cu succes două joburi distincte. 

Astfel, contractul individual de muncă cu mai mulţi angajatori şi contractul de muncă „la cerere” se numără printre noile variante de contracte preluate de cadrul juridic actual, dacă propunerea legislativă va trece de Camera Deputaţilor în calitate de for decizional.

Ce se înţelege prin contract individual de muncă cu mai mulţi angajatori?

Aşa cum menţionează şi dispoziţiile actului normativ, tipologia amintită implică un contract individual de muncă full time, în baza căruia angajatul îndeplineşte sarcini de muncă pentru şi în subordinea mai multor angajatori, însă se are în vedere derularea aceluiaşi tip de activitate care implică exercitarea aceloraşi atribuţii. Practic, vorbim despre posibilitatea angajatorilor de a „folosi în comun” același lucrător, în baza unui singur contract.

Totodată, un aspect de reţinut, contractul individual de muncă cu mai mulţi angajatori poate fi poate fi încheiat doar de către salariaţii care aparţin aceluiaşi grup de firme, subliniază proiectul de lege analizat.

Pe de altă parte, îndatorirea de a acorda salariatului drepturile care decurg din raportul de muncă, în conformitate cu prevederile legislative, CIM şi contractul colectiv de muncă aplicabil, revine angajatorului care exercită controlul asupra celorlalte companii din grup. Ulterior, textul de lege propus vorbeşte şi despre răspunderea în solidar a acestora.

Dar prin contract de muncă “la cerere”?

Al doilea tip de convenţie, respectiv contractul de muncă „la cerere” implică dreptul salariatului de a presta o activitate specifică pentru şi sub autoritatea angajatorului, la solicitarea acestuia, în zilele şi în intervalul orar stabilite de către angajator. Însă, există şi o condiţie esenţială pentru existenţa acestei variante, şi anume înştiinţarea în scris a salariatului, în termenul stabilit în contract. Acest interval de timp nu poate fi mai mic de două zile lucrătoare anterioare începerii activităţii pentru care salariatul este solicitat.

Un dezavantaj, contractul individual de muncă „la cerere” poate fi folosit doar în următoarele arii de activitate:

• agricultură, vânătoare şi servicii anexe ( diviziunea 01 din Clasificarea activităţilor din economia naţională, actualizată – CAEN),

• activităţi de organizare a expoziţiilor, târgurilor şi congreselor (grupa 823 din CAEN),

• publicitate ( grupa 731 din CAEN),

• alte activităţi recreative şi distractive ( grupa 932 din CAEN).

La momentul actual, propunerea legislativă a fost înregistrată la Senat. Pentru a produce efecte este necesar ca aceasta să primească “undă verde” din partea Camerei Deputaţilor, acordul președintelui, iar în cele din urmă, publicată în Monitorul Oficial.